Tema momentului in dezbaterea publica este alianta PNL-PSD-PC. E o tema ce merita discutata serios. Semnificatia sa pentru viitorul politic romanesc este majora. Dupa cum si lipsa de reactie publica a PDL (cel putin la ora la care sunt scrise aceste randuri) in fata unor evolutii cruciale care-l vizeaza nemijlocit si care-i deschid o oportunitate nesperata in spectrul politic romnesc, merita o discutie de sine statatoare: Cum e posibil ca o decizie precum cea luata de PNL si PC sa nu fie intampinata macar printr-un comunicat de presa de PDL?! Este posibil ca oamenii acestia sa nu inteleaga ce carte mare le-a fost facuta cadou? Avem deci un pachet de teme de mare actualitate ce vor fi dezbatute mereu de acum inainte si asupra carora vom reveni in mod cert in viitor.

Azi insa sa ne concentram nu pe jocul politic, ci pe fundalul sau. In politica, de multe ori, fundalul este mai important ca sceneta interpretata de actorii zilei. In cazul nostru, avem marea problema a atitudinii publicului fata de directia in care merge tara, fata de calitatea vietii, fata de criza economica. Nu incape indoiala ca avem aici o chestiune de importanta cruciala. Sa zabovim un pic asupra ei.

Sentiment si opinie publica

Suntem cu totii constienti de faptul ca ceea ce crede electoratul despre viata sa de zi cu zi (despre munca sa, familie, viata publica), atitudinile sale, conteaza decisiv in ecuatia politica a unei tari. De obicei, incercam sa estimam acest sentiment public sau opinie publica pe doua cai: Fie (a) prin evaluari mai mult sau mai putin subiective ale fluxurilor mass media si ale dezbaterii publice generate in jurul lor. Fie (b) prin intrebari standard in sondaje de opinie, intrebari ce se invart in jurul ideii de „directie in care merge tara”.

Ambele metode au limite evidente si binecunoscute. Metoda (a) are in centru fluxuri si semnale ce sunt usor de