Preţul carburanţilor "e o preocupare pe care premierul o are", a declarat răspicat Gheorghe Flutur. Pictorul cu mioare pe dealurile Bucovinei nu e oarecine în PDL, ieri a fost vocea partidului. Şi a vorbit mult despre PNL, care a luat-o spre stânga după ce s-a înhăitat cu PC-ul, dar a pomenit şi de benzină, al cărei preţ a luat-o în sus. Dacă domn' Flutur a abordat subiectul ăsta neplăcut, dacă Emil Boc a uitat o zi de modernizarea statului, înseamnă într-adevăr că e groasă. În ultimii doi ani, preţul litrului de benzină, în euro, s-a majorat la noi cu 70%.

Nu e război în Orientul Mijlociu, nu a izbucnit o nouă criză a petrolului, România mai are ţiţei, ce se întâmplă, dom'ne? Cetăţenii nu pricep, dar nu înţelege nimic nici Banca Naţională. Piaţa liberă, cerere ofertă, reglaj de preţuri, toate sunt nişte vorbe goale. În 2009, cererea de benzină a scăzut cu 6% faţă de 2008, în 2010 a mai scăzut cu 10%, iar preţurile urcă. Deci, de ce cresc preţurile? Spus simplu, fără să mai aşteptăm rezultate de la grupul de analiză cerut de Boc, companiile umflă preţurile, pentru că se poate. În primul rând, faptul că România mai are pe undeva nişte ţiţei, n-are nicio legătură cu preţul. Ţiţeiul ăla, plus ţiţeiul încă negăsit în Marea Neagră, nu-i al nostru, ci al urmaşilor urmaşilor băieţilor deştepţi din acest sector.

Petrom s-a vândut cum s-a vândut, dar în România e mai rău ca-n Bulgaria cea fără petrol şi plină de castraveţi. Totuşi, chiar dacă statul nostru mai are puţin şi privatizează şi atmosfera, cetăţenii pot fi apăraţi de autorităţile de reglementare din domeniu. Dacă statul şi instrumentele sale sunt slabe, vorba lui domn' Vântu, e şi o greşeală de management să nu-i jupoi cetăţenii. Dar, în teorie, românii şoferi trebuie să se liniştească, şeful Guvernului e preocupat. Asta e ideea care trebuie reţinută, Boc a început lupta cu pompele hrăpăreţe.

Că