Cele 48 de ore solicitate de domnul Crin Antonescu domnului Traian Băsescu pentru a prezenta dovezile unei eventuale colaborări a sale cu Securitatea au trecut. Previzibil, asemenea dovezi nu au fost prezentate. Iar domnul Traian Băsescu și susținătorii dânsului probabil își freacă mâinile de bucurie: ”ce i-am făcut-o!”, își șoptesc în barbă. Și, totuși, nu au niciun motiv de bucurie. Domnul Traian Băsescu și (sau) strategii discursului său au dat-o de data aceasta în bară. ”Porumbelul Porumbacu”, aluzia scăpată de domnul președinte în cadrul unui interviu la postul public de televiziune referitoare la o presupusă colaborare a domnului Antonescu cu Securitatea, a fost și este un nesperat colac de salvare primit de liderul liberal din partea șefului statului.

Bazându-se pe teoria psihologică a remanenței în prelucrarea inconștientă de informație (conform căruia, chiar și în lipsa dovezilor/argumentelor reale, pe termen mediu și lung, memoria va păstra conexiunea dintre Antonescu și Securitate, uitând însă contextul în care a fost făcută), domnul Traian Băsescu a făcut o uriașă greșeală de calcul. Pentru că nu și-a pus problema că, într-o măsură și mai mare, principiul remanenței va funcționa și în cazul domniei sale. Și că ceea ce va rămâne s-ar putea să nu fie falsa conexiune Antonescu-Securitate, ci aluzia sa golănească și lipsită de responsabilitate și baze reale pe care a făcut-o.

Eroarea de apreciere a efectelor nu se oprește însă aici. Și pentru asta trebuie amintit contextul în care domnul Băsescu a scăpat ”porumbelul” Porumbacu: pactul dintre PNL și PC. Mai exact moralitatea acestui concubinaj de interes. Argumentul conform căruia și PD (și apoi PDL) ar fi recurs în 2004 și 2008 la soluția imorală PC/Dan Voiculescu era destul de fragil și de domeniul trecutului. Oricum, o imoralitate săvârșită de o parte nu poate motiva moral copierea ei de par