Cercetători şi lingvişti explică pentru România Liberă cum au ajuns tinerii români să vorbească în engleză şi ce efect are importul masiv de cultură americană asupra generaţiei de acum.
În liceu, vorbeam cu colegii mai mult în engleză. Ascultam muzică rock, vedeam filme americane, după ore mergeam la McDonald's sau în skatepark şi ne simţeam ca o elită intelectuală. La un moment dat, am întrebat o prietenă: „Why do we speak English?". Ea mi-a răspuns: „Because we can express ourselves better". Atunci mi s-a părut un răspuns bun - ne exprimăm mai bine aşa, suntem diferiţi.
Acum, engleza răbufneşte din toate cotloanele internetului, se aude la televizor şi a coborât pe stradă, pe firme şi reclame. S-a insinuat în mai toate discuţiile dintre tineri, de la vreun cuvânt în engleză fără echivalent românesc până la discuţii întregi rupte din comediile americane.
Am început să pun la îndoială vorbele prietenei. Trebuie să fie mai mult de atât. Se spune că în limbă se ascunde spiritul unui popor. Asta înseamnă că devenim un fel de franciză de fast-food? Am hotărât să aflu de ce vorbim engleza şi ce face ea din noi.
„Prietenii mei erau de-a dreptul exasperaţi"
Încep de la cel mai apropiat focar de englezisme: calculatorul meu, cu sistemul de operare în engleză. Cu el intru pe site-ul de socializare Facebook, pe care îl folosesc tot în engleză, deşi are o versiune tradusă complet în română. Prietenii virtuali, aproape toţi români, mă asaltează cu melodii englezeşti, articole din reviste americane şi vorbe de duh cu care îşi descriu viaţa. În engleză, bineînţeles. Încep să-i iscodesc: de ce folosiţi limba asta, oameni buni?
Delia a fost jurnalist de HR (human resources/resurse umane) şi e o entuziastă vorbitoare de engleză. „Am început să învăţ engleza încă din clasa a cincea. Prietenii mei erau de-a dreptul exasperaţi. Jucam volei şi eu spunea
