În perioada interbelică, staţiunea Stâna de Vale, creată de episcopul Valeriu Traian Frenţiu, era una dintre cele mai moderne din Europa.
Episcopul greco-catolic Valeriu Traian Frenţiu a fost o figură aparte a României interbelice. Doctor în Teologie, el nu era cunoscut doar ca un păstor excelent şi un teolog a cărui reputaţie depăşea graniţele României, ci şi ca un bun manager. A rămas în istorie prin puternica sa opoziţie anticomunistă, datorită căreia şi-a încheiat viaţa ca martir pentru credinţă, în temniţa de la Sighetu Mar-maţiei, dar şi prin investiţiile în şcolile din Eparhia Română Unită de Oradea, care se numărau printre cele mai bune din România. O latură mai puţin cunoscută a personalităţii marelui episcop o constituie pasiunea pentru sporturile de iarnă. El a creat, în perioada interbelică, staţiunea Stâna de Vale, pe care a dotat-o cu un teleschi care este funcţional şi azi.
Ierarh - martir
Valeriu Traian Frenţiu s-a născut în anul 1875, la Reşiţa. A studiat la Facultatea de Teologie din Budapesta, iar în anul 1902 a obţinut doctoratul în Teologie. După ce a activat ca preot, Valeriu Traian Frenţiu a fost numit, în anul 1912, episcop greco-catolic al Lugojului. Aici, el avea să rămână în tronul de ierarh timp de un deceniu. Mai exact, până în anul 1922, când a fost transferat la Oradea. Predecesorul său, regretatul episcop Demeriu Radu, a fost ucis într-un atentat cu bombă, pus la cale de un terorist comunist în Parlamentul din Bucureşti, unde ierarhul Bisericii Române Unite cu Roma era senator de drept. Valeriu Traian Frenţiu s-a făcut remarcat prin opoziţia sa faţă de orice totalitarism. De aceea, după ce Transilvania de Nord a fost ocupată de Ungaria fascistă, el s-a transferat la Blaj. Din anul 1941, după decesul mitropolitului Alexandru Niculescu, el a preluat şi funcţia de Administrator Apostolic al Arhieparhiei de Alba