Emil Sebeşan a supravieţuit „Experimentului Piteşti”, unul dintre cele mai cumplite locuri de detenţie din vremea comuniştilor. Bătrânul poate fi considerat o lecţie vie de istorie. În ciuda umilinţelor la care a fost supus, a supravieţuit şi a reînvăţat să se bucure de viaţă.
Timişoreanul Emil Sebeşan e unul dintre supravieţuitorii celor mai cumplite torturi din perioada regimului comunist. A suferit enorm, iar o mare parte din tinereţe şi-a petrecut-o după gratii. La cei 85 de ani ai săi, bănăţeanul a ajuns să le povestească tinerilor din licee despre torturile pe care le-a simţit pe propria piele. Privirea sa calmă şi plină de blândeţe ascunde însă amintiri pe care în zilele noastre cu greu şi le poate imagina cineva ca fiind reale. A ajuns în lagărul de la Piteşti în 1949, după ce fusese arestat de 37 de ori.
„Am mâncat bătaie de la foarte mulţi securişti. Dar am avut o mândrie. În mine nu a dat nimeni fără să dau înapoi. Indiferent ce se întâmpla, o lovitură tot dădeam înapoi. La început, pentru că nu exista încă Securitatea, mi-am permis să fac pe deşteptul şi să fiu rebel. În 1945, după război, am organizat o manifestaţie anticomunistă. Am fost arestat 45 de zile. În 1948 am vrut să deturnăm un avion, dar am fost trădaţi. Am fost condamnat 5 luni. Pe 28 martie 1949 am fost arestat pentru că făceam parte din Organizaţia Naţional-Creştină. Bătăile erau cumplite. Ne puneau să ne pălmuim între noi. Dacă dădeai o palmă încet, îţi arătau ei cum se dădea. Şi aşa ne băteam ca chiorii. M-am obişnuit cu bătaia. O dată am fost bătut 8 ore încontinuu”, a povestit Emil Sebeşan.
După ce a ieşit din lagărul de la Piteşti, Emil Sebeşan şi-a refăcut viaţa şi a încercat să uite anii de chinuri şi torturi. Acum câţiva ani, însă, liniştea bătrâneţii sale a fost întreruptă de o altă tortură, a mafiei imobiliare ţigăneşti, care a încercat să îl forţeze
