Adevărul de Seară prezintă poveştile unor timişoreni, arădeni, hunedoreni, reşiţeni şi orădeni care au în comun tăria de caracter de a putea să treacă peste cele mai grele încercări ale vieţii. Sunt oameni care au ajuns în situaţii limită şi care gestionează aceste situaţii cu demnitate, curaj şi optimism.
Un tânăr rămas fără adăpost, care refuză să cerşească şi munceşte pentru pâinea lui. O fată rămasă fără picioare şi fără o mână, care duce o viaţă normală şi speră la un viitor mai bun. Un orfan care a ştiut toată viaţa că meseria este brăţară de aur şi că nimeni nu-i poate lua meşteşugul.
Sunt poveşti de viaţă care spun mai mult decât simpla istorie a unor destine. Ne arată că nu ai nevoie de mult pentru a putea să fi fericit, sau măcar mulţumit. Oamenii pe care i-au găsit reporterii Adevărul de Seară din Banat şi Crişana sunt, după standardele multora dintre noi, nişte amărâţi. Însă, dacă le priveşti viaţa de aproape, constaţi că în faţa ta stau nişte caractere tari, nişte supravieţuitori.
Vezi mai multă demnitate în ochii orfanului fără casă care munceşte cu ziua, decât în privirea multora dintre puternicii zilei.
Privind viaţa supravieţuitorilor, prin paginile ziarului, realizezi că, până la urmă, fericirea nu are legătură cu ceea ce ai, ci mai ales cu ceea ce îţi doreşti să ai. Oameni care au foarte puţin, sub limita supravieţuirii pentru mulţi dintre noi, pot spune că sunt fericiţi. Supravieţuitorii mai spun că, acolo unde există determinare şi putere de a continua, de a merge mai departe, orice lovitură a destinului poate fi trecută.
Citeşte aici alte opinii ale jurnalistului Mălin Bot, pe blogul acestuia!
