CFR Cluj l-a vândut pe Culio în Turcia pentru 2 milioane de euro. În 2007 îl cumpărase cu 600.000 de dolari. Din punct de vedere economic este o afacere. În 2009 Alvaro Pereira a plecat la Porto pe 4,5 milioane de euro. Pe clujeni îi costase, cu un an înainte, 2,5 milioane de euro. O altă afacere bună pentru ardeleni, dar nu la fel de bună precum cea care se pregăteşte: plecarea lui Traore. Ivorianul, descoperit pe un maidan în Coasta de Fildeş, a ajuns în România la doar 17 ani, transferat pe un "mizilic".
Acum o să plece de la Cluj pe multe milioane, ceea ce înseamnă un profit uriaş pentru un club care ne-a obişnuit, acum câţiva ani, să cumpere şi să tot cumpere. Perioada aceea a trecut, trofeele s-au adunat, iar ardelenii şi-au dat seama că poţi şi să scoţi bani din fotbal, nu numai să bagi. Aşa se face că acum CFR Cluj are 11 echipe de copii şi juniori, creşte fotbalişti în fiecare an şi până când copiii pe care îi au acum la club vor ajunge mari fotbalişti, este bine şi să importe. Aşa au ajuns la Cluj ivorienii Traore, Kone şi Viera, aşa va mai ajunge în curând un alt ivorian şi cu siguranţă mulţi alţi fotbalişti valoroşi. "Din punct de vedere financiar nu există o reţetă sigură", spune preşedintele Iuliu Mureşan, "pentru că este bine şi să creşti jucători, dar şi să cauţi tineri fotbalişti crescuţi de alţii. Nu contează de unde îi iei, important este să te mişti mereu în lumea asta a fotbalului".
Cei de la Cluj şi-au dat seama ce e de făcut ca să supravieţuieşti în industria care este fotbalul, dar sunt singurii de la noi. Cluburile nu au răbdare să crească jucători, se mulţumesc să cumpere mulţi străini, cei mai mulţi de mâna a doua, pentru nişte obiective imediate. România n-a mai vândut un fotbalist pe multe milioane de ani buni şi nici nu o să vândă prea curând. Poate doar peste câţiva ani când vreunul dintre copiii care joacă fotbal la CFR
