Inginer la „Electrica", a proiectat obiective în Egipt şi Israel. Acum, coordonează un colectiv care face cel mai avansat instrument de proiectare integrată a construcţiilor.

Ioan Robitu s-a născut într-o familie modestă din oraşul nemţean Roman.

Tatăl său a fost subofiţer MI.

„Îmi apreciez devenirea sub influenţa şansei, în sensul că tata a beneficiat de un traseu profesional care a inclus Roman, Vaslui şi Iaşi.

Aceasta mi-a permis accesul la şcoală, până la Institutul Politehnic Iaşi. La Iaşi m-am împlinit din punct de vedere al instrucţiei riguroase tehnice. Puteam urma orice, dar atracţia pe care n-am putut-o negocia m-a împins către domeniul tehnic, construcţii", ne-a mărturisit ing. Robitu.

Rudă prin alianţă cu vestitul dr. Robitu, unul dintre cei mai buni pediatri brăileni, persecutat de către regimul comunist, Ioan a fost marcat profund de o întâmplare din anii '60, când încă nu era la şcoală.

„Mergeam cu mâncare zilnic la tata. Am văzut cum se construia Gara Vaslui, cum muncitorii realizau, pe bancuri, carcase din oţel-beton. Geometria lor m-a îndemnat să construiesc, cu mintea, structuri frumoase, deşi eram doar un copil", povesteşte tehnicianul. Altfel, Ioan a fost „infestat", pentru totdeauna, de „microbul frumosului arhitectural".

Miracolul Dunării

Căsătorit cu o brăileancă - nepoata dr. Robitu - proaspătul inginer n-a putut rezista atracţiei meleagurilor dunărene.

„În '79, la terminarea facultăţii, mirajul vieţii conjugale m-a adus la Brăila. De atunci, m-am legat de aceste locuri. Nu ştiam mai nimic despre Brăila. Miracolul Dunării, cu tot ceea ce înseamnă ea - Balta, Insula Mare, Regala, Moş Anghel, Portul - a fost cu adevărat irezistibil", ne-a spus romaşcanul devenit brăilean.

De la AC Ind Brăila, inginerul a poposit la Fabrica de Zahăr Ianca, Şantierul Naval Hârşova şi Platforma