Andrei Marga, rectorul Universității Babeș Bolyai mă luminează: da, era nevoie de refornă, dar alt tip de reformă decît cea existentă.

Reformele sunt altceva decât schimbările după gusturi personale!

Despre Miclea

Pe unii dintre discipoli nu i-am reţinut, însă, în jurul meu, căci aceştia fie trecuseră la alcool, fie plagiau, fie săvârşeau abuzuri, fie comercializau educaţia, fie toate la un loc.

Despre Funeriu:

Numai în România se aduc în roluri de demnitari persoane care nu au condus în viaţa lor o grădiniţă

CITITI INTERVIUL:

1.Are nevoie educaţia de o lege?

Andrei Marga: Graţie reformei din 1996-2000, pe care am avut onoarea să o conduc, România a încheiat reforma de recuperare (adică reforma de adaptare la economia de piaţă şi stat de drept, bazat pe libertăţi şi drepturi individuale) şi a închis cu succes, deja în mai 2000, capitolul „Educaţie şi formare profesională” în negocierile de aderare la Uniunea Europeană. A fost primul capitol închis cu succes de România, spre lauda slujitorilor învăţământului românesc. A rămas singura reformă evaluată pozitiv în analizele internaţionale, iar mărturiile scrise stau la dispoziţie.

În iunie 2000, primul ministru de atunci, Mugur Isărescu, a notificat Comisia Europeană, după ce s-a realizat Pactul pe educaţie al partidelor parlamentare, asupra continuării reformei de recuperare cu ceea ce se numeşte „reforma de sincronizare”. Am lansat – se pot vedea actele oficiale ale ministerului de atunci – în octombrie 2000, proiectul unei noi legi a educaţiei, care să susţină „reforma de sincronizare” cu practicile avansate. Această reformă trebuia prelungită ulterior cu „reforma de înfruntare a globalizării”. România trebuia şi trebuie să parcurgă, dacă vrea să conteze, aceste trei reforme, în timp scurt, chiar dacă fiecare reformă pretinde ani. În definitiv, Spiru Hare