E criza in Romania. Criza mare. Pe hartie. Toata lumea se plange, in frunte cu operatorii din turism care raporteaza scaderi substantiale ale incasarilor in recent incheiata vacanta de iarna. Si totusi, DN1 este inundat pana la blocaj in fiecare sfarsit de saptamana de zeci de mii de masini. Inainte de Revelion, politistii au raportat un nou record in materie de trafic catre Valea Prahovei.
S-a circulat asadar in draci, desi toata lumea se plange de pretul benzinei. Protestele de la pompe sunt simbolice, iar marile companii petroliere nici nu le simt, cat timp cei mai multi dintre soferi considera o chestiune de demnitate sa se duca pe patru roti si pana la coltul strazii. Bicicletele sau scuterele sunt raritati in traficul bucurestean, iar mersul pe jos a fost abolit.
Prin magazine, criza nu s-a simtit nici ea de Sarbatori. Marile lanturi au anuntat incasari comparabile cu cele din perioada de mare avant economic, mai ales la mancare, caci romanul renunta la orice, dar nu la carnat. Iar Sarbatorile au devenit de multa vreme o sarbatoare a foalelor. Dar nu e vorba numai de mancare. Magazinul Ikea, de exemplu, e plin ochi in fiecare weekend si scandinavii au inceput sa lucreze la un al doilea. Deci mai incape.
Creditarea e in continuare blocata, insa depozitele bancare ale populatiei sunt tot mai mari. Economisirea la vreme de criza e o reactie fireasca cu singura conditie sa ai de unde sa economisesti, iar majoritatea pretinde ca de-abia o duce de azi pe maine.
Ce ne arata aceste patru cadre de criza romaneasca? Cel putin doua lucruri.
In primul rand, indraznesc sa spun, dimensiunile muncii la negru. In Romania exista bani. Moara macina, insa ea eludeaza sistematic bugetul statului. Pe hartie, romanii sunt saraci. Insa foarte multi dintre acesti saraci isi permit vacante, masini, economii bancare.
