Prin arestarea lui Eugen Bogatu, mare mahăr peste Portul Constanţa, a fost trasă puţin, foarte puţin, cortina în spatele căreia îşi face mendrele o Mafie devastatoare. Una care nu ar fi rezistat nicio zi fără protecţie politică.

Să dăm timpul înapoi cu doi ani: în ianuarie 2009, ministrul Transporturilor, Radu Berceanu, a tot căutat prin Ţara Românească până când a zis: evrika! Influentul ministru al PDL găsise omul potrivit pentru a conduce Direcţia Domeniilor Portuare din cadrul Administraţiei Porturilor Maritime Constanţa. Alesul avea 41 de ani şi o avere colosală: vile, terenuri, hoteluri, firme cărora le pierduse şirul.

Domnul Berceanu n-a găsit nimic suspect în faptul că tânărul Bogatu - o, ce nume predestinat! - făcuse cheag la începutul anilor 2000, din poziţia de director al Vămii Portului Constanţa. Aşadar, omul avea expertiză, cunoştea bine cum funcţionează mecanismul de pe malul mării. Şi funcţiona după reguli strict mafiote, dat fiind că mărfurile treceau prin Vama Portului Constanţa nu pe bază de vămuire, ci de şpagă. S-a dezvoltat acolo o contrabandă de dimensiuni apocaliptice, pe care toate guvernările s-au străduit să n-o vadă.

Şi cum lupul, odată pus paznic la stână, abia aşteaptă să dea iama în mioare, Eugen Bogatu s-a apucat de treabă. Adică, de făcut bani pentru el şi pentru protectorii săi politici. Cuuuuum? E defăimare? Calomnie? Vaaaaai, cum de-am îndrăznit?... Dar atunci de ce l-o fi numit domnul Berceanu pe acest Bogatu? Şi de ce nu l-o fi dat afară, pe când încă mai era ministru, dacă a văzut cum merge treaba în Port?

Sigur, Berceanu spune acum că nici nu-l cunoaşte pe Bogatu. Nu l-a cunoscut niciodată. Dar l-a numit în funcţie! La fel ca şi pe ceilalţi directori din Port, de altfel. Şi-au făcut ăia de cap? Să răspundă! Ce-ar fi, totuşi, să răspundă şi politicienii care-i promovează în funcţii publice pe toţ