De la uitare la dependenţă totală
Simptomele demenţei depind de stadiul, de vechimea acesteia şi de porţiunea afectată din creier. Manifestările nu pot fi întotdeauna recunoscute de persoana în cauză, dar sunt mult mai clare pentru cei din jur, al căror rol este astfel esenţial în mobilizarea bolnavului, prezentarea lui la medic şi diagnosticarea precoce a maladiei.
Primul semn este pierderea memoriei recente. Aceasta este însoţită de scăderea capacităţii de învăţare şi reţinere de informaţii noi, tulburări de exprimare (bolnavul găseşte greu cuvintele), afectarea desfăşurării activităţilor obişnuite, scăderea capacităţii de luare a deciziilor, tulburări de gândire, tulburări de dispoziţie şi comportament (depresie, iritabilitate, agitaţie, agresivitate).
În timp, simptomele se agravează, bolnavul devine confuz, nu mai recunoaşte obiecte, locuri, feţele apropiaţilor, nu mai poate desfăşura activităţi zilnice elementare, iar în final nu mai poate merge singur, mestecă şi înghite cu greutate, prezintă incontinenţă urinară şi fecală, într-un cuvânt este complet dependent de cei din jurul său.
Parkinson
Boala Parkinson este o afecţiune neurologică, caracterizată prin afectarea celulelor nervoase ce secretă dopamina. În lipsa acesteia se produc tulburări ale activităţii motrice (tremor, rigiditate musculară, mişcări încetinite, tulburări de postură şi mers) ce sunt asociate uneori şi cu demenţa.
Boala este descoperită, de obicei, de medicul de familie, de multe ori la suspiciunile familiei bolnavului, diagnosticul fiind demarat cu examenul fizic şi teste de evaluare a stării mentale, pentru a fi completat ulterior cu o evaluare neurologică sau psihiatrică. Pentru precizarea etiologiei, care are mare importanţă în iniţierea tratamentului şi estimarea şanselor bolnavului, sunt necesare uneori şi examene
