Totuşi a existat cazul căpitanului Constantin Bucur, care s-a autodenunţat că a înregistrat, la ordin, convorbirile unor politicieni şi jurnalişti care nu aveau nimic de-a face cu siguranţa naţională... A prezentat chiar şi probe, casete ştanţate de SRI...
Afirmaţiile lui Bucur, că a primit ordin să facă interceptările, nu au fost niciodată probate. Am ordonat un control intern, la locul unde se făceau ascultările. Nu am găsit nici un ordin scris al cuiva. S-a încercat o diversiune împotriva SRI şi a mea, se voia discreditarea instituţiei. A fost o provocare ordinară pe filiera PRM. Bucur a fost plătit gras să facă ce a făcut. A luat legătura în mod subversiv cu conducerea PRM printr-un senator de Suceava, între timp decedat.
Domnul Mişu Barcan, asistentul domnului Coposu, a afirmat de curând că dumneavoastră împreună cu preşedintele PNŢCD aţi dat un ajutor important la reaprinderea luminilor masonice în România... e adevărat?
Îl cunosc pe domnul Barcan. În ceea ce îl priveşte pe domnul Coposu, cred că ştie ce spune. În ceea ce mă priveşte, nu am avut nici o contribuţie şi nici nu am fost solicitat în acest sens.
Pe 12 iunie 1990, cu o zi înainte de mineriadă, casa domnului Coposu a fost atacată cu sticle incendiare. S-a încercat exterminarea sa ori era un avertisment să plece de acasă, să nu îl găsească minerii?
E prima oară când aud de aşa ceva. Cunoşteam casa dânsului de pe Strada Mămulari, dar nu ştiam că a fost atacată... Existau multe tentative de vandalism şi violenţă în epocă... Chiar în interiorul PNŢCD era o aripă destul de brutală, cu Ion Puiu în frunte. Aripa lui Puiu dorea o linie care nu avea nimic de-a face cu concepţiile nonviolente şi civilizate ale domnului Coposu. Ei doreau atât înlăturarea prin forţă a puterii politice din România, cât şi debarasarea de adversarii din pro
