Rand pe rand, cad si ultimele urme de fard de pe obrazul patat al presei romanesti si, o data cu ele, ultimele iluzii de independenta in zona cea mai penetranta si, de aceea, cea mai expusa - televiziunile. Asa ca cele dezvaluite de interceptarile din dosarul Vintu se dovedesc o boala cronica si extinsa care sufoca libertatea presei.
Sa incepem cu Realitatea TV, care nu se dezminte. Stelian Tanase a refuzat oferta de a prelua sefia postului de stiri. "Cred ca ne dorim lucruri diferite in ceea ce priveste libertatea editoriala. Discutia in jurul independentei editoriale a fost foarte lunga, fiecare a inteles altceva de aici", si-a explicat domnia sa decizia.
Nu vad ce poate fi discutat in privinta independentei editoriale. Ea exista sau nu. Este respectata sau nu. Punct. Tertium non datur. Iar la Realitatea Tv, in mod evident, ea nu exist, pentru ca a fost abolita explicit de S.O. Vintu.
Nu stiu daca Stelian Tanase ar fi fost la fel de intransigent si daca decizia sa n-ar fi fost precedata de episodul stenogramelor, pentru ca mi-e greu sa cred ca in televiziunea lui SOV a existat o insula de independenta editoriala, sambata intre orele 16-18. Dar, oricum ar fi, domnia sa s-a salvat in extremis.
Spre deosebire de Stelian Tanase, alti mari jurnalisti, atrasi magnetic de banii si expunerea oferite de Vintu, s-au compromis iremediabil. Iar cel mai trist exemplu este al lui Emil Hurezeanu.
Orice ar face, domnia sa nu se poate disocia de gozaviile indicate de interceptari, chiar daca sefia domniei sale s-a manifestat mai mult pe hartie decat in fapt si chiar daca, sa zicem, nu a dat personal urmare niciunui comandament al patronului. Si-a vandut numele pentru a gira cu el o mare nemernicie. Si cand marii jurnalisti fac asa ceva, ce model ofera ei copiilor care intra in meserie? Modelul obedientei si al compromisulu
