Cu un efort minim putem găsi muzică nouă şi de calitate trăită, gândită şi simţită de artiştii români. Nu mai puţin de patru albume apărute în 2010 – trei dintre ele chiar în decembrie – au reafirmat faptul că artiştii autohntoni au cu adevărat ceva de spus.
Avem nevoie de muzică autohtonă, indiferent de gen. Este vorba despre un tip de referenţialitate culturală care, ignorat sau respins, poate duce la derapaje estetice de nedorit pentu orice om care vrea a se împlini în plan artistic şi spiritual. Nu mai puţin de patru albume apărute în 2010 - trei dintre ele chiar în decembrie - au reafirmat faptul că vocea artiştilor care au cu adevărat ceva de spus va arăta lumea în care trăim în adevăratele ei culori, care prin varietate nu au nicio legătură cu monocolorul derizoriu acreditat de deşertăciunea mediatică.
Luiza Zan şi Sorin Romanescu (albumul „Colinde şi Poveşti de Crăciun"), Eduard Jak Neumann Quartet („Curtainbust"), Mike Godoroja & Blue Spirit alături de ţambalistul Marius Mihalache („Balkanic Zeppelin") şi trioul compus din Mircea Tiberian - pian, Chris
Dahlgren - bass, Maurice de Martin - tobe în proiectul „Inteligence is all around", ne plasează prin muzica pe care o creează şi interpretează într-o contemporaneitate mult mai apropiată de limitele rezonabilului. Este o varietate de idei care se exhibă fără compromisuri şi false complexe, este vorba despre o condiţie culturală către care am făcut, de fapt, pasul.
Albume narative, cu mesaj
După cum sună aceste albume, putem afirma că jazz-ul din noi există, căutat sau nu, găsit sau poate doar întrezărit în toate momentele în care oftăm în faţa unor produse culturale de suprafaţă, intrate - alături de un întreg arsenal de pseudorepere - într-un vârtej paralel de valori. Albumele mai sus citate merită ascultate fiecare în parte.
Sunt narative, iar mesajul insinuat de titl