Obişnuinţa românilor de a prăji mai ales în ulei de floarea-soarelui e taxată dur de medici, care îi sfătuiesc să treacă la ulei de rapiţă sau de măsline. Sursa: HEPTA

Un stil de viaţă sănătos nu include prăjelile sau, dacă o face, cantităţile consumate trebuie să fie extrem de mici. Atunci când apelaţi la această formă de pregătire a mâncării, este foarte important ce uleiuri folosiţi. Cel de floarea-soarelui sau cel extravirgin reprezintă alegerile cele mai proaste posibile pentru că emană mai multe substanţe toxice ce pot fi cancerigene.

Alegeri mult mai bune sunt uleiul de măsline pentru gătit (nu cel extravirgin), cel de rapiţă sau de palmier. Şi foarte important: nu prăjiţi niciodată de două ori în acelaşi ulei.

"Substanţele degajate pot intoxica creierul"

"Cel mai bine este să evităm cât putem să mâncăm prăjit şi mai ales pane, deoarece aceste procese presupun modificări biochimice în alimente ce pot genera substanţe extrem de periculoase, intoxicând creierul. Cel mai mic rău din tigaie îl reprezintă totuşi uleiul de palmier, dar şi cel de rapiţă şi măsline", explică prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, specialist în alimentaţie. El crede că cel mai bun pentru prăjit este uleiul de palmier, care are un punct de prăjire foarte înalt, 230 de grade.

"Un alt ulei foarte bun este şi cel de rapiţă, un ulei echilibrat în acizi graşi şi rezistent la prăjit. La prăjeală rezistă şi cel de măsline, dar nu cel extravirgin (pe care îl folosiţi la salate şi vinegrete), ci cel de gătit", detaliază Mencinicopschi.

Pe lângă faptul că rezistă la temperaturi mari şi nu se degradează, aceste uleiuri nu se împregnează foarte mult în alimentul prăjit.

"Un cartof prăjit poate să se impregneze cu ulei până la 30 la sută. Dacă un cartof copt sau fiert are 80 kcal/gram, unul prăjit ajunge şi la 400 kcal/gram.