Dorin Tudoran vorbeşte într-un dialog neconvenţional despre români, dictatură, Herta Müller, dosare, Dan Voiculescu şi suferinţa de a-ţi pierde patria. Sursa: OCTAVIAN COCOLOŞ
A fost mai întâi omul lui Adrian Păunescu. Apoi al Securităţii. Mai târziu, "omul lui Felix". Şi-a pierdut, pe rând, prietenii şi ţara. Nu şi busola. Prezent la Bucureşti pentru a participa la o serie de evenimente prilejuite de lansarea volumului "Eu, fiul lor", Dorin Tudoran a acceptat un dialog neconvenţional.
Despre români, dictatură şi Herta Müller, despre dosare şi suferinţa de a-ţi pierde patria, despre Dan Voiculescu şi "damblaua politică epidemică". "Dacă se va ajunge la dosare, n-o să găsiţi nimic, fiindcă ce e important se află la noi", susţine Tudoran că i-ar fi spus Traian Băsescu, la Washington, în 2005.
EVZ: De ce vă pierdeţi timpul cu România, domnule Tudoran?
Dorin Tudoran: Asta mă întreabă şi familia mea, de ce dracu’ îmi pierd timpul cu România. Probabil că e în mine, poate că încă îmi pasă. E un răspuns stupid, dar este şi ţara mea. Nu mă refer neapărat la ce văd pe stradă sau citesc în presă.
Într-un interviu recent Paul Goma spunea că nu este român dacă şi Nicolae Pleşiţă este român.
Vă dau un exemplu indirect. În 1985, după emigrare, am fost invitat la o conferinţă la Madrid despre spiritul european. Eram destul de enervat pe Occident şi am ţinut o cuvântare în care le-am spus că nu prea înţeleg tema pentru că şi Mozart e european, dar şi Goebbels. Deci, înţeleg bine revolta lui Paul, dar răspunsul la întrebarea dumneavoastră este că lui Goma îi pasă de România chiar dacă şi Pleşiţă este România. Şi eu spun când mă enervez: «dacă Hrebenciuc e român, eu nu vreau să fiu român». Dar îmi dau seama că doar administrezi o stare care ţi-a fost dată. N-a ales nimeni să fie român. Ai doar nişte opţiuni. De exemplu, să te rupi c
