Pentru cei mai mulţi dintre americani, ziua de 6 ianuarie 2011 va rămâne în istorie. Momentul consacrării unei fotografii inedite. Cel de-al 112-lea Congres şi-a inaugurat legislatura sub semnul părinţilor fondatori. Rând pe rând, de la tribuna principală, fiecare congressman sau congresswoman a recitat un paragraf din Constituţia Statelor Unite. Pentru prima dată în Camera Reprezentanţilor. Din 1789. Deşi aceasta apare ca o adunare masiv polarizată atunci când dezbate programele Administraţiei Obama, Constituţia rămâne pentru toţi matricea primordială şi totodată cel mai mic numitor comun. Altfel, un ceremonial politic de o naturaleţe firească: reafirmarea conştientă a unei legături organice, contractuale între legislatori şi Noi, poporul (We the people). Dar, plasat în contextul votului din noiembrie, ceremonialul schimbării gărzii din Congres (House of Representatives) ne arată că, până la următorul test electoral, vom vedea, nici mai mult, nici mai puţin, decât o casă locuită de spiritul Tea Party.
Nu e un secret faptul că cei mai mulţi dintre republicanii noului val şi-au câştigat mandatul candidând pe o platformă Tea Party. Pentru a înţelege semnificaţia acestui început de legislatură trebuie să ne întoarcem în timp şi să coborâm la firul ierbii, în comunităţile locale, acolo unde, în ultimii doi ani, a fermentat spiritul Tea Party. La reuniunile mişcării, există o carte care nu lipsea niciodată, povesteşte Larrey Anderson, unul dintre observatorii fenomenului. La una dintre ele, care se desfăşura în sala de conferinţe a unui hotel, el a ajutat o femeie să transporte înăuntru două cutii de carton, pline ochi cu versiuni de buzunar ale Constituţiei. Am cumpărat numai 1.000. Crezi că vor ajunge?, a întrebat aceasta. Sunt suficiente pentru azi, a răspuns Larrey Anderson. Cei doi au fost întrerupţi de un bărbat care avea şi el o cutie de carto