Când sunt buni, când răi, azi se jură că n-are înţelegeri cu mogulii, mâine bate palma cu ei. Când exclude, când include Securitatea în PNL. Ba vede în Ponta un partener pe următorul deceniu, ba un tânăr imatur. Când înjură lăcomia, clientela, demagogia PSD, când propune României un proiect pe zece ani cu ele. Denunţă dictatura, dar se poartă în partid ca un mic satrap. Îl urăşte public pe Băsescu, însă îl admiră în intimitate. Ultimul eveniment care a atras atenţia asupra omului elastic este contopirea sa cu omul-pisică. Din această întâlnire s-a născut o Alianţă, foarte elastică şi ea. Deşi astăzi pare de dreapta, ea poate vira mâine la stânga. O fi croită pe zece ani, dar se poate destrăma cât ai zice Crin.

Omul elastic dovedeşte o capacitate ieşită din comun de a demonstra că orice e posibil, că nimic nu contează cu adevărat, că semenii lui sunt moluşte fără creier şi coloană, că liberalii lui înghit orice le vâră el pe gât, iar călcatul pe cadavre este calea către puterea supremă. Nu aflăm niciodată ce înseamnă pentru el binele şi răul, care sunt reperele şi scopul său în viaţă. Se agită, dar nu munceşte. Le zice bine, dar nu spune nimic.

Latră fioros principii, dar ridică piciorul pe stâlpii oricărui caracter puternic.

Are obiceiul de a vorbi în avalanşe de sinonime, un talent rarisim, capabil să declanşeze mici orgasme intelectuale bolnavilor de Rebusache. „Sugerez o alianţă, o comasare şi o unire sub formele cele mai eficiente între aceste două mari partide“, a spus omul-elastic despre Alianţa stânga-dreapta. Practic, poţi înţelege orice.

Construieşte frazele arborescent, într-o avalanşă ameţitoare de subordonate care par să nu se termine niciodată. Este o metodă impecabilă de zăpăcit audienţa sau adversarii oricât de versaţi, înecaţi finalmente într-un debit verbal mereu peste cota de inundaţie. Cu tehnica oratoriei torenţiale îşi maschea