PNL a făcut pactul cu "soluţia imorală", la fel ca Traian Băsescu după alegerile din 2004. E oficial.
La următorul scrutin vor fi mai puţini aceia care vor vota din convingere (eventual, ideologică). Liberalii îi aveau pe ultimii alegători "deontologi". Sunt cei care "au mers" cu acest partid fiindcă au văzut în el, în primul rând, enunţarea şi respectarea câtorva principii rămase de pe vremea Brătienilor şi o anumită corectitudine. Lucru rar în România. Cel mai probabil, unii dintre ei vor sta pe margine, pentru că nu se vor mai regăsi nicăieri. Ei au devenit pierderi colaterale. "N-am de gând să mă împiedic în false pudori", a declarat Crin Antonescu, care vede în jur doar "asedii propagandistice". Liderul liberal a ajuns să-şi ajungă lui însuşi.
Politicienii români nu au nevoie de un electorat care gândeşte. Dimpotrivă, se mişcă natural în medii în care se vorbeşte despre mase de alegători şi în care argumentul final îl reprezintă găleata electorală, respectiv inducerea sentimentului de groază în cazul în care vor câştiga ceilalţi.
Un amănunt: societatea noastră a ajuns în stadiul în care alegătorii principiali sunt mai degrabă de evitat de către partidele care vor să aibă un scor electoral semnificativ. Alegătorii principiali sunt ca săgeţile pe care Prâslea cel Voinic şi le-a plantat de jur împrejur, ca să nu adoarmă sub pomul cu merele de aur: te înţeapă atunci când te abaţi. Ceea ce devine enervant atunci când tu eşti atât de mare, iar aceia care nu te aplaudă înseamnă că n-au înţeles sau sunt vânduţi.
Mult mai comozi sunt alegătorii de tip telespectator, gata să-şi urmeze liderul-vedetă de televiziune. Dacă le spui, cu talent actoricesc, ce să facă, fac şi gata. Din rândul lor se recrutează fanaticii cu spume la gură, din rândul lor se remarcă oportuniştii cu papagal, pe baza lor se poate câştiga puterea. Şi ce e m
