Antrenorul spune că actuala generaţie trebuie să respecte tradiţia handbalului românesc şi să realizeze cel puţin un parcurs onorabil la Mondiale. Fostul mare jucător consideră că forţa grupului şi potenţialul fizic al elevilor săi sunt principalele arme în lupta pentru ocuparea unuia dintre primele trei locuri în grupa C.

Aţi reuşit o calificare istorică. Ce aşteptări aveţi de la acest turneu final?

Pentru mine există o anumită presiune pentru că ne aflăm totuşi la un Campionat Mondial şi reprezentăm o ţară care a făcut istorie în handbal. Nu ne putem gândi la o medalie, să fim realişti, dar nici nu ne putem permite să mergem acolo doar în postura de turişti.

Sunteţi golgheterul all-time al naţionalei. Le vorbiţi jucătorilor despre anii dumneavoastră de glorie?

Foarte rar, era alt handbal şi o altă epocă, nu mai are sens să ne raportăm la trecut. Eu gândesc doar în viitor şi vreau să îi fac pe băieţi să înţeleagă că putem reveni în elită doar fiind o prezenţă constantă la competiţiile majore. Doar când te baţi cu cei tari, contezi cu adevărat în handbal.

Cum v-aţi autocaracteriza ca antrenor? Unul dur sau unul mai apropiat de jucători?

Îmi place disciplina, dar nu sunt un zbir pentru că ştiu ce înseamnă să stai în cantonament departe de familie. E important ca jucătorii să mă simtă lângă ei în orice moment, să ştie că au pe cineva în spate căruia nu îi e frică de niciun adversar. Legat de viaţa lor privată, sunt înţelegător, dar nu le permit să sară calul când sunt în pregătire cu echipa naţională.

Specialiştii ne cotează cu a patra şansă în grupă. Cum putem da peste cap calculele?

Matematica are uneori sincope în handbal. Unu şi cu unu nu dau doi mereu. Exemplul cel mai bun e returul barajului cu Rusia când absolut nimeni din lumea handbalului nu ne dădea vreo şansă. Dacă mai prindem o z