- Politic - nr. 701 / 12 Ianuarie, 2011 Mi-am pierdut destul timp, vorbind in pustiu, dand boabe gainilor oarbe, spunandu-le unor colegi de breasla, de pe la unele televiziuni si gazete, ca folosesc cuvinte cu sensuri total anapoda, neintelegand, pur si simplu, "proprietatea" lor, cum se exprima candva regretatul prof.univ.dr. George Pruteanu. Atrageam atentia, cu toata practica asta paguboasa a aplicarii uzului si abuzului in limba, ca nu se spune locatie, atunci cand ne referim la spatiul unei desfasurari a unei actiuni, cu destinatie precisa, ci loc. Locatie are o cu totul alta semnificatie! Daca cei care folosesc aberatia s-ar obosi sa deschida paginile Dictionarului Explicativ al Limbii Romane, la litera "l" ar putea citi, negru pe alb: "Locatie _ Chirie platita pentru anumite lucruri luate in folosinta temporara. Taxa care se plateste in caz de depasire a termenului de incarcare sau descarcare a vagoanelor de cale ferata sau a autovehiculelor". Atat! Si cat se poate de clar. Numai ca utilizatorii cuvintelor limbii romane, care incalca, flagrant, si gramatica, si lexic, destepti-foc, considera un savantlac tocmai ignoranta lor, comparabila cu un paduche iesit pe gulerul alb al camasii. Iar daca acei agramati, care folosesc inadecvat "locatie", mai dau dovada de minima curiozitate, le oferim si explicatia pentru un cuvant foarte apropiat, din pacate, de unii folosit _ "locatiune": "Contract prin care una dintre parti (locator) se obliga sa procure si sa asigure celeilalte parti (locatar, chirias) folosinta unui lucru (mobil sau imobil) pentru un timp determinat, in schimbul unor sume de bani". In cazul acesta este vorba despre o referire la repartizarea si folosirea suprafetelor locative, la reglementarile privind chiriile etc. Deci, nu se spune si nu se scrie locatie, ci loc. Cum nu se spune _ asa cum mai deunazi o facea o moderatoare a unei televiziuni, ref