Cioara autohtonă şi Zâna Măseluţă a americanilor îşi dispută dinţii copiilor. Scorul e în defavoarea ciorii. Sursa: HEPTA

Până să ajungă să vadă filme americane la televizor, copiii români ştiau că dinţii de lapte, scoşi cu aţa legată de tocul uşii, se aruncă peste casă. Acolo îi găsea cioara care, ca recompensă, le trimitea alţii, mai albi, mai frumoşi, mai sănătoşi. Formula magică "Ia, cioară, un dinte de os şi dă-mi unul de oţel!", spusă cu patos, de trei ori, era pentru cel ştirb garanţia că durerea extracţiei va fi răsplătită. Copiii care nu aveau case în preaj mă păstrau într-o cutiuţă din ţii, iar în vacanţe, când ajungeau la bunici, împlineau ritualul.

Astăzi, cioara autohtonă nu mai prezintă încredere. I-a luat locul Zâna Măseluţă, care, pe lângă promisiunea unei danturi frumoase şi sănătoase, îi recompensează pe cei mici cu o monedă ori cu o bancnotă sub pernă.

Cine e cu cioara, cine cu Zâna?

Carolina P. este învăţătoare în Târgu-Mureş, iar din cei 21 de copii pe care îi are în clasă, doar trei ştiu de obiceiul aruncării dintelui peste casă. Toţi trei locuiesc cu bunicii sau în apropierea lor. Restul, o au pe Zâna Măseluţă. Fetiţa Carolinei, Alexandra, are 6 ani şi jumătate şi patru dinţi lipsă. Pe trei dintre ei i-a luat Zâna Măseluţă, iar unul a ajuns la cioară.

Fetiţa era la bunica atunci când a rămas fără dinte, iar femeia nu era la curent cu "pensionarea" ciorii. Carolina este convinsă că povestea din jurul căderii dinţilor a transformat teama micuţei în plăcere: "Când nu ştia de zână, o speria gândul că va rămâne fără dinţi, că o va durea şi va curge sânge, dar acum e fascinată de poveste şi încântată când îi mai cade un dinte".

Ban pentru proteza bunicului

Carolina s-a documentat pe internet înainte ca fetiţei să-i cadă primul dinte, a acumulat informaţiile despre zână şi