În staţiile de taximetre tinerii de la volan sunt rarităţi. Mulţi dintre şoferi sunt pensionari sau foşti lucrători disponibilizaţi la mijlocul anilor 2000 din marile fabrici şi uzine. Din cauza recesiunii şi a vârstei înaintate, ei nu mai au căutare şi s-au refugiat la volanul taximetrelor
Pentru majoritatea practicanţilor, taximetria nu este o profesie, ci o ocupaţie. De când s-a instalat criza economică, locul tinerilor care ştiau să aducă clientul la destinaţie în cel mai scurt timp a fost luat de tătici şi bunici. În staţia de taximetre de la Modarom, din 20 de maşini, doar două erau conduse ieri de tineri. „Am lucrat la Tractorul toată viaţa, până am fost disponibilizat. Fac taximetrie pentru bani, căci pensia nu-mi ajunge. Nu mi place, dar nu am ce să fac. La vârsta asta nu mă mai angajează nimeni. Lucrez 16 ore pe zi şi scot cât pentru un salariu decent”, ne spune un pensionar trecut bine de 60 de ani.
Tinerii sunt
în străinătate
Administratorii companiilor de taximetrie dau vina pe recesiunea economică, care i-a determinat pe tineri să se ridice de la volan şi să ia „drumul străinătăţilor”. „În urmă cu doi ani, când au fost impuse atestatele pentru taximetrie, tinerii au renunţat. Nu au încercat să se recalifice. În schimb, persoanele de vârsta a doua s-au recalificat, au dat examene, şi-au luat atestatul şi lucrăm cu ei, fiind oameni mai serioşi. Tinerii au plecat dincolo peste hotare, pentru că vor să muncească puţin şi să facă bani buni. Ori în taximetrie nu mai este posibil, mai ales acum, în vremuri de criză. Trebuie să stea mai mult în stradă ca să facă banii necesari”, a declarat Marian Bârsan, administrator Martax.
Teoretic situaţia nu este una rea, căci înţelepciunea grizonată e de preferat în locul hormonilor adolescentini. Totuşi, conducerea unui autovehicul 12-16 ore pe zi nu este tocmai o povaţă dat