Foto: Cristian Marcu Am textul care urmează de la un colaborator anonim. Este vorba, evident, despre o stenogramă. Pare a fi prima de anul ăsta.
Doi cunoscuţi oameni de stat discută la televizor problemele ţării. Pe fond, documentul nu conţine mari dezvăluiri. Dar e foarte interesant felul în care limbajul televiziunii ajunge să influenţeze limbajul de fiecare zi.
„Emil Boc (privind nemişcat la ştiri): în vreme ce guvernanţii muncesc la bugetul de anul ăsta, la împărţirea cât mai judicioasă a banilor la prietenii noştri, granzii din opoziţie strâng rândurile într-un adevărat asalt asupra Guvernului Boc! Adică asupra mea... Cum comentaţi?
Traian Băsescu (privind zâmbitor la ştiri): Emile, păstraţi legătura cu realitatea, mergeţi să vorbiţi cu oamenii în fabrici, pe ogoare, fiindcă nici nu ştiţi ce pierdeţi! Ţara e un adevărat şantier. Emil?
Emil Boc (cu ochii închişi): Domnule preşedinte, noi trăim în Guvern, şi asta ne ocupă tot timpul!
Încercăm să explicăm populaţiei că opoziţia şi cu Petromul au scufundat flota comercială a ţării, pentru că au pus ţiţei prea greu în rezervoare. Cum comentaţi?
Traian Băsescu: Păi, ţineţi aproape! Dacă nu puteţi să fiţi cei care ţineţi cu românii, fiţi măcar cei care ţineţi unii la alţii. Altfel o să fie urgie. Oamenii trebuie să scoată din buzunar tot mai mulţi bani pentru te miri ce. Nu mai au ce să pună pe masă. De pildă, o masă de Crăciun cu toate bunătăţile tradiţionale, cu cozonac, cârnaţi şi tobă de casă, a costat anul trecut... naiba ştie cât, că iar mi-a făcut aia mică ordine pe birou! Spune-mi tu cu EXACTITATE. Emil?
Emil Boc (schimbând canalul): Apropo de aceea mică, domnule preşedinte, e greu să mai ieşim printre oameni fără să arunce după noi cu elemente specifice din coşul zilnic. Sau ne vor sări în cap de la balcoane. Pentru că am luat bani de la micuţi
