Gâtuit de emoție, îl citez pe directorul Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, Constantin Chiriac, care a spus că Alba Iulia are cele mai multe șanse să devină Capitală Culturală Europeană, cândva, în viitor, în raport cu alte orașe din România. Acest lucru m-a bucurat teribil, mai ales că ”întrunește consensul întregii clase politice” care are în sfârșit pentru ce ”milita”.
Cot la cot, intelighentia locală a PDL-PNL-PSD-ETC este de acord că ”îi mare lucru că ne-o ales pe noi” (ca și când ne-ar fi ales) și că ”trăbă făcut ceva și pe partea asta, cu cultura”.
Trecem peste motivațiile unor asemenea declarații ale lui Constantin Chiriac, un om care știe întotdeauna ce vrea și care nu prea vorbește neîntrebat fără un scop precis.
Rămâne doar bucuria. Ce frumos va fi… Printre marchijii care păzesc de turiști Cetatea, se va plimba cu o carte sub braț un Marquez adevărat și se va saluta cordial cu un Umberto Eco, ademenit și el la Alba Iulia de o posibilă intrigă templieră la Fortificații. Sper totuși că acest lucru să nu se întâmple în 2020, când în județul nostru este programat un alt eveniment major, propus de un fost prefect din curentul futurist (Cosmin Covaciu): Jocurile Olimpice de la Arieșeni.
Timp de un an, cât durează titlul de capitală, ne vom transforma în capitaliști culturali europeni. Vom avea ștaif și vom fi educați. În sfârșit, nu o vom mai confunda pe Herta Muller cu Hertha Berlin, pe Borges cu Borcea; nici pe Florin Roman cu Horia Roman Patapievici, pe Mircea Hava cu Vaclav Havel, pe Alexandru Pereș cu Alexandru Soljenițîn, pe Corneliu Olar cu Pierre Corneille și pe Ioan Dârzu cu Ioan Rus.
Ne vom lăsa paltoanele la garderobă și vom ridica o sprânceană indignată spre orice spectator al cărui telefon va suna în timpul spectacolului. Vom asculta în mașină Carmen de Bizet, în loc de Carmen Șerban.
Cam așa va
