A trecut un an de la un seism care a intrat în istorie : teribilul cutremur din Haiti, care a provocat peste 220 de mii de morţi pe 12 ianuarie 2010. Reconstrucţia în Haiti avansează însă extrem de încet, pe fondul unei totale paralizii a instituţiilor de stat.
Corespondentul cotidianului Le Monde în această ţară arată într-un articol că Haiti cunoaşte pe lângă drama catastrofelor naturale şi alta, de natură politică. Haiti este de fapt o ţară fără stat, ceea ce echivalează cu inactivitate, lipsă de iniţiativă, violenţă, corupţie, dezorganizare.
La un an de la acest teribil cutremur de pământ, Haiti, care este şi ţara cea mai săracă de pe continentul american continuă să agonizeze. Circa opt sute de mii de refugiaţi trăiesc în condiţii dificile, iar epidemia de holeră a provocat moartea a aproape trei mii opt sute de persoane.
Viaţa politică este marcată de un scrutin prezidenţial contestat din toate părţile, al cărui al doilea tur de scrutin va avea totuşi loc duminică.
Timp de 48 de ore, mai multe ceremonii comemorative sunt organizate în Haiti, unde este aşteptat cu această ocazie şi fostul preşedinte american, Bill Clinton, care s-a implicat mult, ca emisar al Statelor Unite ale Americii, în programele de reconstucţie. Acestea din urmă stagnează, însă, în ciuda unor promisiuni financiare, iar cei care ar trebui să le pună în aplicare dau vina unii pe alţii : organizaţiile neguvernamentale dau vina pe funcţionarii de stat, aceştia din urmă pe Organizaţia Naţiunilor Unite, iar ONU dă vina pe toată lumea.
Mulţi dintre cele nouă milioane de haitieni consideră chiar, în adâncul lor, că deasupra ţării planează un blestem, tradus prin altele şi prin analfabetism, un şomaj care afectează 80% din populaţie şi o mortalitate infantilă revoltătoare.
Uniunea Europeană deplânge în context faptul că ajutoarele umanitare nu ajung la cei