Edificiul politic PNL-PC-PSD capătă consistenţă. După înscrierea la Tribunal a Alianţei PNL-PC, urmează, în câteva zile, intrarea tot pe cale juridică a PSD. Pentru creatorii ei, construcţia este un instrument solid de a-şi îndeplini visul care, potrivit sondajelor, e şi al majorităţii covârşitoare a populaţiei: câştigarea alegerilor, la termen sau anticipate, Băsescu fiind de astă-dată silit de Constituţie să-i încredinţeze formarea guvernului, o altă ţintă, subsidiară, a Alianţei fiind chiar înlăturarea actualului preşedinte. Pentru PDL, e un coşmar, în pofida încercărilor caraghioase de a-l minimaliza prin susţineri anapoda, cum că el ar fi singurul partid reformator şi de dreapta, iar PNL ar fi nişte socialişti mascaţi.
În mare măsură, succesul Alianţei va depinde de luciditatea şi maturitatea politică ale liderilor săi. Crin Antonescu e un politician deja versat, carismatic, dar care se dedică prea mult formei, muzicii discursului său, şi mai puţin conţinutului pragmatic al acestuia. Mai are de nivelat şi asperităţile interne (Vosganian, Tăriceanu, Orban, dar îndeosebi orgoliile şi pretenţiile unor lideri locali). Probabil, în spate, are şi forţa financiară şi mediatică a lui Dinu Patriciu. Daniel Constantin e cel mai puţin rodat, dar el personal contează încă prea puţin. Pentru conservatori, jocurile ţin de decizia lui Dan Voiculescu şi de capacitatea analitică a unui şahist bătrân şi sfetnic abil, ca Sergiu Andon, ca şi, mai ales, de puterea Antenelor, de care au nevoie şi liberalii, şi pesediştii. În fine, Victor Ponta, ultimul venit, dar nu cel de pe urmă, are un partid cu o infrastructură masivă. Ponta va trebui să aibă răbdare, să fure meserie de la cătane hârşite ca Iliescu şi Năstase, dar şi să dea suficient credit unor lideri noi ca Dragnea.
Pe fondul nemulţumirii explozive a populaţiei, noua structură are şanse care se pot materializa
