Trăim vremuri tulburi, marcate de necazuri, spaime şi nevroze. De parcă n-ar fi suficient, televiziunile isterice amplifică nenorocirea, încercând să ne convingă că Iadul este însăşi România.
Şi totuşi, în această descătuşare de energii negative, există şi semne că umanitatea nu s-a pierdut cu totul. Oamenii buni şi gesturile memorabile nu vor dispărea niciodată. Două exemple situate la extremele societăţii: Petru Poenaru (un anonim din Piatra Neamţ) şi Adrian Sârbu (starostele Pro TV). Şi, alături de ei, zeci de compatrioţi care au sărit în ajutorul unui om admirabil, aflat în necaz.
Petru Poenaru este definiţia omului în faţa căruia merită să-ţi scoţi pălăria. Până de curând, de existenţa lui ştiau doar câteva sute de cetăţeni din Piatra Neamţ. Prin mediatizarea cazului, acum îl ştie o ţară întreagă, deşi „nea Petrică" nu asta a căutat. El a vrut doar să spargă gheaţa de pe trotuar, din faţa magazinelor şi a caselor. Dotat cu o lopăţică de oţel, izbea cu putere - o dată, de două ori, de o sută de ori - până când gheaţa ceda, bucată cu bucată, precum piesele unui puzzle nevăzut. Apoi lăsa deoparte lopăţica de oţel şi lua o alta, cu coadă de lemn, cu care arunca bucăţile de gheaţă la marginea trotuarului sau în părculeţul de alături.
În tot acest timp, Petru Poenaru uita de necazul care-l va însoţi până la sfârşitul vieţii: faptul că nu are picioare. În urma unui incendiu care i-a mistuit jumătatea inferioară a corpului pe când era bebeluş, mijlocul i-a devenit suprafaţă de sprijin. „Nea Petrică" părea condamnat să devină cerşetor. Însă o demnitate admirabilă şi o voinţă de oţel l-au îndemnat să aleagă altă cale: munca. Are nevoie de bani, dar nu întinde mâna, ci vrea să-i câştige cinstit. Iar oamenii îi răsplătesc efortul, mai ales că nu toţi sunt dispuşi să-şi cureţe singuri trotuarul.
Petru Poenaru, omul fără picioare din Pia
