Studiază în SUA la UCLA, s-a căsătorit acum doi ani cu bărbatul iubit după o poveste născută pe străzile Parisului, luptă împotriva discriminării şi îşi doreşte, în ciuda tuturor neplăcerilor, să revină
în România. Este povestea românului gay Vlad Viski.
Înalt, bronzat, cu ochii verzi şi părul negru. Poartă un palton stil tunică, blugi strâmţi şi ghete înalte. Vorbeşte repede şi gesticulează mult. Zâmbeşte şăgalnic ori de câte ori argumentează amănunţit o idee adusă în discuţie. Face pauze doar ca să tragă molcom din ţigară. Se numeşte Vlad Viski, are 22 de ani şi este homosexual. L-am întâlnit ca să-i aflu povestea.
„Am fost discriminat de-a lungul întregii mele vieţi şi încă sunt", îşi începe Vlad confesiunile. „Am fost agresat fizic şi verbal la şcoală, am fost numit «poponar», am fost paranoic, am încercat să anticipez ceea ce vor crede ceilalţi şi m-am închis în dulap: am încercat să fiu masculin, să par heterosexual. Am încercat să mă schimb pe mine, însă această schimbare nu a avut loc, pentru că orientarea sexuală nu poate fi schimbată, este ceva înnăscut", povesteşte.
Aşa că, după un an de Ştiinţe Politice la noi, a plecat la studii în Franţa. Acolo şi-a găsit jumătatea. „Sunt căsătorit cu un bărbat, sunt într-o relaţie monogamă de patru ani. Şi eu, ca orice alt om, iubesc, sunt iubit şi reuşesc să menţin o relaţie normală şi stabilă", povesteşte el.
Vlad şi soţul său, Nicholas, s-au cunoscut în 2007. S-au îndrăgostit la Paris, când erau la studii. „Cele mai frumoase momente au fost atunci, când nu aveam mulţi bani, mergeam la Subway şi cumpăram două sandvişuri şi ne duceam în faţa Muzeului Louvre şi mâncam acolo, povesteam şi admiram trecătorii", îşi aminteşte tânărul.
După ce Nicholas a terminat masteratul în Franţa, au plecat împreună în SUA, iar Vlad a luat-o de la zero. S-au căsătorit în Los Angeles, în 2008. „Eram de
