… pentru că m-am săturat de argumentele conform cărora ”și ceilalți mint”, ”și ceilalți fură”, ”și ceilalți și-au încălcat principiile”, ”și ceilalți sunt imorali”, ”și ceilalți sunt incompetenți”:
Refuz să cred că România poate fi guvernată doar mințind. Pot accepta sau înțelege necesitatea unor măsuri dure într-un anumit context (nu și modul în care sunt luate), dar nu pot să-i văd pe guvernanți spunându-ne, cu zâmbetul pe buze, că ”românii o duc bine”.
La fel cum refuz să cred că o guvernare compromisă poate fi schimbată cu o altă guvernare care vrea să ajungă la putere încălcând orice principiu. Care oferă fotolii de parlamentar și ministeriale în schimbul unor ”timpi de antenă” (la Antene sau în altă parte). Care fac alianțe doar pentru a prelua puterea, nu pentru a schimba România.
Refuz să cred că în România se pot face afaceri doar plătind cotizație de partid. Că singurul mod de a intra în ”Top 300” e telefonul dat, la timpul potrivit, unui ministru, senator, deputat ori consilier ministerial ori prezidențial.
Refuz să accept că șmecheria poate fi o virtute. Că o ”șopârlă” inteligent aruncată, dar fără vreo valoare de adevăr dovedită, poate fi decisivă într-o confruntare de idei. La fel cum refuz să cred diplomația înseamnă abilitatea de a fi șmecher.
Refuz să cred că justiția din România se reduce la magistrații corupți. Indiferent de cât de sus s-au cocoțat în ierarhia profesională și oricât de greu e să le combați măsurile abuzive. La fel cum refuz să cred că în România nu mai există medici care te tratează fără ”plic”, funcționari publici care nu au nevoie de o ”atenție” pentru a-ți elibera un act sau o autorizație, profesori care acordă note în funcție de cunoștințe, nu de prieteniile cu părinții ori ”protocolul” de la BAC.
Refuz să accept că eficiența unui sistem politic se măsoară în ”cine fură mai bine” (cu autobuzul
