A lucrat peste 30 de ani ca maistru în industria auriferă, iar de două decenii administrează Biserica greco-catolică „Sfânta Cruce" din Baia Mare.
După terminarea liceului, Ştefan Cosma a intrat direct „în pâine". Şi a început să lucreze. S-a angajat la trustul minier din Baia Mare unde, după o perioadă, a devenit maistru în secţia de topire a metalelor preţioase. De altfel, de aici a şi ieşit la pensie, după 33 de ani munciţi. „De mic mi-a plăcut munca şi n-am putut sta deoparte. Am fost foarte ambiţios. Îmi plăcea să ştiu mereu ce se întâmplă în locul unde îmi desfăşor activitatea. Poate, uneori, am ajuns să ştiu chiar şi prea multe", mărturiseşte maramureşeanul, nedorind să intre în detalii.
Tone de aur şi de argint
Cât timp a fost maistru, lui Ştefan Cosma i-a trecut prin mâini tone de aur, sub formă de lingouri, şi poate de trei ori mai mult argint, toate acestea având o singură destinaţie: Banca Naţională a României, pentru a ajunge în tezaur. „Volumul de aur produs în acea vreme era foarte mare. Lunar, ne treceau prin mână kilograme de aur şi argint. Topeam metalele, iar mai apoi le transformam în lingouri. Acestea erau ambalate în lădiţe în care încăpeau trei astfel de lingouri", îşi aminteşte Ştefan Cosma.
A ajuns mâna dreaptă a preoţilor
După ce a ieşit la pensie, băimăreanul s-a apropiat mai mult de biserică, unde, pentru trei ani a cântat în cor. „De mic am fost învăţat de bunicii mei să cinstesc şi să iubesc biserica, asfel încât mereu am purtat-o în suflet. Mereu am fost aproape când cineva a avut nevoie de o mână de ajutor. Aşa am şi primit propunerea, de la fătul (administrator - n.r.) de acolo, să merg la biserica pe care o slujesc astăzi. Fără acel făt şi Emil Costin, arhitectul bisericii, azi nu eram aici", explică bărbatul.
La scurt timp după angajare, Ştefan Cosma a ajuns să fie „omul
