Cristina Stamate şi-ar fi dorit să devină avocat, însă „oamenii-îngeri“ au îndrumat-o către o carieră artistică. Actriţă a Teatrului de Revistă „Constantin Tănase“, Cristina Stamate nu vrea cu niciun chip să-şi destăinuie vârsta, pentru că „nu este elegant pentru o doamnă“.

„Adevărul": Spuneaţi la un moment dat că meseria de actor v-a ales pe dvs. şi nu invers...

Cristina Stamate: O vecină a mamei, o persoană absolut solară, a zis că e păcat ca un aşa talent ca al meu să se stingă, ea mă vedea că dansam prin curte, recitam, şi atunci s-a dus şi m-a înscris la Coregrafie. Am intrat, am făcut nişte ani de balet şi aşa s-au înşirat toate cele. Cred că mi s-a indus din afară să aleg această meserie.

Dar dvs. nu vă doreaţi asta?

Nu ştiu dacă asta mi-aş fi dorit eu, dacă nu mi se insufla din copilărie. Am scris la un moment dat în cartea mea, „Femeia Hopa Mitică" de „oameni-îngeri", care îţi apar pe drumul vieţii şi îţi schimbă devenirea, starea, norocul. Această vecină a fost unul dintre ei pentru mine. Şi cred că al doilea „om-înger" al devenirii mele a fost profesorul meu de Teatru, Alexandru Finţi. În primul an de Teatru, am vrut să mă las, am vrut să trec la Filologie. Asta pentru că profesoara de la materia de Vorbire Scenică mi-a spus că n-am voce de Teatru şi că nu o să fac niciodată Teatru cu o voce ca a mea.

Şi aţi crezut-o?

Da, eu am crezut-o. Inocenţa începutului m-a făcut să cred că doamna respectivă avea dreptate. Ea era profesoară de Vorbire Scenică, era crainică la radio, avea o voce din aceea specială şi mi-am zis că nu are de ce să mă mintă, eu nu voi face niciodată Teatru.

Ce-aţi făcut?

M-am dus la profesorul meu, Alexandru Finţi şi i-am zis că mă transfer la Filologie, m-a întrebat de ce, i-am spus, şi atunci profesorul, un „om-înger" de pe drumul vieţii mele, mi-a spus aşa: „A