Poate pentru mulţi dintre reprezentanţii tinerei generaţii numele lui Raul Volcinschi nu înseamnă nimic. Pentru generaţia foştilor deţinuţi politici este însă o legendă, „adevărată elită a ultimei Românii“, după cum îl numea pe blogul său jurnalistul Victor Roncea.

Raul Volcinschi va fi înmormântat astăzi la Craiova, unde începând din 1964 după eliberarea sa din închisoare, a avut domiciliul obligatoriu. Cei apropiaţi au vrut ca trupul său să-şi doarmă somnul de veci pe aceste meleaguri, deşi mulţi ani şi i-a petrecut la Cluj.

Povestea vieţii sale, viaţa unui militant anticomunist, este recitită astăzi, când pământul se va aşterne peste trupul său, dar Raul Volcinschi va continua să trăiască, poate, mâine, într-o carte de istorie.

A fost deţinut politic, condamnat la 25 de ani de temniţă grea, autor al unei evadări spectaculoase, prins şi obligat la o pedeapsă de încă 20 de ani, eliberat, apoi arestat din nou pentru complot, cu ţinta de a-l asasina pe Ceauşescu, apoi o perioadă consilier al ministrului de interne Gavril Dejeu. Câteva cuvinte adunate într-o frază sunt, de fapt, reperele unei vieţi.

O poveste de demult

Craiova îi devenea profesorului Raul Volcinschi un alt loc de detenţie, o închisoare cu alte reguli. Se întâmpla după ispăşirea pedepsei pentru care fusese închis după ce în 1956 a organizat mişcarea de rezistenţă a studenţilor români.

Aici, sub atenta supraveghere a Securităţii, va pune la cale un alt plan împotriva regimului. Va fi unul dintre mentorii unui atentat armat la adresa lui Ceauşescu, în 1983. Raul Volcinschi a reuşit să formeze un grup care a plănuit un complot împotriva lui Nicolae Ceauşescu. Grupul era compus din Raul Volcinschi, din fostul primar al Clujului din perioada 1944 - 1948, Tudor Bugnariu, fostul decan al Facultăţii de Drept, Simion Pop, şi fostul profesor de Drept, Mircea Stoica