Ozzy e cățel, mai exact un câine în toată regula din rasa husky iar Humphrey este un motan negru și lipicios și s-au cunoscut anul trecut, prin noiembrie. Ozzy este câinele unor prieteni, Steluța și Leo și este cel mai înțelept câine pe care l-am văzut (cunoscut) vreodată nu atacă pisici, oameni sau copii nici măcar atunci când aceștia îl provoacă. Se uită la ei doar ușor mirat și își vede de drum în ideea că n-are sens să te pui cu prostul (apreciez foarte mult tăria lui de caracter pentru că mie îmi mai vine câteodată să “mușc” din proști chiar dacă știu că e inutil și contraproductiv).
Humphrey a venit la noi într-o frumoasă după masă de toamnă, negru și jerpelit și mieunând sfâșietor în fața ușii. Urcase patru etaje și nimeni nu i-a deschis ușa. Nici o problemă, am deschis-o eu și l-am invitat în casă, numai că …aveam deja 3 pisici și îmi pregăteam strategia prin care să-l conving pe consort că…3 nu e mereu un număr norocos, se poate mai bine, uite, spre exemplu 4. Numai că deși Humphrey s-a lingușit, eu am vărsat trei lacrimi (știți voi, după modelul: “Unde o să meargă acum, ce-o să facă el de unul singurel în lumea asta mare, etc, etc”) și Dan Duca a promis că dacă plecăm din oraș are grijă și de el, Costi s-a orientat spre găsirea urgentă a unui alt stăpân și a convins-o pe Steluța să îl adopte. Steluța a cedat rapid când a auzit că e mic, negru și lipicios însă exista posibilitatea ca Ozzy să nu fie la fel de interesat de un coleg de cameră. Era totuși câine și poate că nu atacase nici un pisoi până atunci însă na, niciunul nu venise la el acasă, pe patul lui și pe muzica lui, știți și voi…
L-am dus pe Humphrey Steluței (cu ceva emoții și ușor îngrijorați de primire) și acesta s-a lipit de Ozzy aproape instantaneu și deși inițial Ozzy, cu o privire de om de știință, se uita când la pisic, când la noi, când la Steluța, apoi iar la pisic, după c
