Cum şi-a deschis anul cel nou baierele, cum au început să iasă cele noi "poveşti bucătăreşti" istorisite de Uica Mihai pe blogul lui. Le citesc şi eu în dimineţile în care-mi vine să-nvârt în cănuţa de ceai de iasomie (aromă văratică pentru inima ier­nii) cu-n ţurţure de gheaţă rupt de la streaşina balconului de unde, aruncându-mi ochii în sus, văd nu­mai siniliul cerului şi lumina albă a soarelui. Le ci­tesc şi tare mi se bucură inima că Uica şi-a regăsit elanul şi-n fiecare zi mai găteşte-povesteşte câte ce­va pentru gurile noastre pofticioa­se, pentru pânte­cul nostru mereu neîndestulat. Cu voia dumisale, "trag" la mine în tigaia sufletului, un­de tocmai am topit o ţâră de "unt", o poveste şi-o reţetă de ţinut minte, pentru ier­nile ce vor (mai) veni. "Intru în noul an melancolic şi cu cerul gurii binecuvântat. Şi iată ce am să fac: Mai întâi pun să fiarbă un litru de lapte la foc mic ca să nu dea pe dinafară. Iar din jumătatea de mă­măligă rămasă de la cina de aseară o să tai pătrate mici pe care să le călesc în unt sărat. Şi doar aşa, ca să prindă puţină faţă în tigaie, apoi o să torn peste ele laptele clocotit. Şi când începe să bolboro­seas­că o fiertură mai fără obraz, mai fără noimă, o să sparg acolo trei ouă ca să închege scrobul ăsta. Şi se face aşa o pastă cu clon­ţuri arămii de mămăligă în ea. Şi peste şi pe dea­supra, când o aşez în farfurie, o să rad brânză din belşug ca să se facă mo­viliţă. Iacătă o încropea­lă de stână, şi să laşi deoparte cele cărnuri şi afumă­turi, că prea te-ai înfruptat cu ele şi o să-ţi superi sto­ma­cul din cale afară. Şi nici mirodenii urduroase, piper, boia sau cimbru să nu dai peste mâncare, să o laşi aşa cu gustul ei de mămă­ligă uşor afumată, de lapte cu­rat din uger şi ou nevinovat furat de sub gă­ină. Iar cele băuturi beţi­vă­neşti să piară acuma, merge un ceai de ia­somie îndulcit cu mie­re şi dres cu feliuţe de lămâie