A fost numită – şi pe bună dreptate – Agatha Christie a Suediei. A reuşit să clatine un colos al vânzărilor de carte din ultimii ani, Stieg Larsson, autorul fenomenului „Millennium”, devenind aproape la fel de popular ca acesta, nu doar în ţările scandinave, ci în întreaga lume. După „Prinţesa gheţurilor”, tradusă şi la noi, cititorii români pot citi acum al doilea roman din „Seria Fjällbacka”, „Predicatorul” (Editura Trei, 2010). Cu această ocazie, Camilla Läckberg a fost de acord să ne răspundă la câteva întrebări.
• Jurnalul Naţional: Pentru că „Predicatorul” este abia a doua dvs. carte tradusă în limba română, v-aş ruga să ne spuneţi câteva lucruri despre începuturile dumneavoastră ca scriitor.
Camilla Läckberg: Cred că spun poveşti de pe vremea când eram copil. Am scris prima mea „carte” la vârsta de 4 ani: era o poveste sângeroasă de patru pagini care-ţi făcea pielea ca de găină. Deşi ambiţiile de scriitor nu m-au părăsit niciodată, am studiat economia în facultate şi apoi chiar am lucrat câţiva ani ca economist. Abia când am primit cadou de Crăciun un curs de creative writing visul meu de a deveni scriitoare s-a redeşteptat subit. Cursul a fost absolut grozav! Eram 12 înscrişi – numai femei! De fapt, acel curs a fost conceput special pentru femei tocmai pentru a mări numărul de scriitoare de romane poliţiste. Până la urmă, două dintre noi am ajuns să fim şi publicate.
• Cum aţi început să scrieţi această serie?
„Seria Fjällbacka” a început cu o idee care mi se vântura prin cap de vreo câţiva ani, de când am urmărit o poveste la ştiri. Era un reportaj despre limitarea perioadei pentru prinderea unui criminal în Suedia la 25 de ani. Apoi asta a devenit ideea de bază a primului roman din serie, „Prinţesa gheţurilor”. Erica a fost primul meu personaj. Ştiam că n-o să scriu din nou un roman care să aibă în cen
