Foto: Bogdan Iuraşcu / Jurnalul Naţional "Loialitatea mea este una faţă de patrie, nu faţă de instituţiile şi ocupanţii trecători ale acestora. Patria este o entitate reală, fundamentală şi eternă; este cea care trebuie permanent vegheată, protejată şi căreia ai datoria să-i fii cu adevărat loial."
Mark Twain
Marile adevăruri sunt simple şi profunde. Nimic mai adevărat şi mai potrivit pentru înţelegerea lumii serviciilor secrete. Aura misterioasă ce înconjoară activitatea acestora sub umbrela secretizării are la bază un element de ordin psihologic: percepţia inaccesibilităţii majorităţii membrilor societăţii în cunoaşterea detaliată a activităţilor concrete ale acestor structuri instituţionale. Parte a "contractului social", serviciile secrete reprezintă de fapt un "cec în alb" dat puterii politice în numele colectivităţii în schimbul promisiunii de a asigura un anume statu-quo socio-politic, economic şi militar, cu un câmp de acţiune practic nelimitat atât pe plan intern, cât şi pe plan internaţional. Utilizând mijloace şi metode de lucru care mai ales în afara spaţiului teritorial depăşesc constrângerile de ordin legal şi moral atâtea câte sunt la nivel naţional.
Necunoaşterea la modul concret a acţiunilor serviciilor secrete provoacă în mod inevitabil la nivelul cetăţeanului de rând reacţii cât se poate de diverse: teamă, suspiciune, neîncredere sau, pentru unii, ca element psihic compensatoriu, un sprijin în "orb" necondiţionat. La acest capitol, ignoranţa nu naşte numai monştri, dar şi situaţii pur şi simplu hilare. De aici efortul perpetuu al factorilor politici de a îmbunătăţi percepţia publică a rolului acestor structuri şi de a inculca prin diferite modalităţi ideea contribuţiei pozitive a acestora la asigurarea "stării de normalitate".
În realitate, primul mare adevăr ce ar trebui
