O să ne ia ceva vreme să ne revenim după şocul provocat de adoptarea, în Ungaria, a unei legi care îngrădeşte libertatea presei. Adevărul e că prea ne-am obişnuit că aici, în paradisul nostru european, totul funcţionează după nişte principii bine înţelese şi mai ales bine aplicate. Drepturile şi libertăţile cetăţenilor – printre care şi libertatea de expresie – constituie chiar baza pe care s-a început construcţia Uniunii, şi garantarea acestor drepturi şi libertăţi prin Constituţie a fost, pentru ţările „noi“, care s-au alăturat Uniunii în ultimele două valuri, o condiţie de preaderare. Acum, un stat membru al acestei uniuni paradisiace deturnează ideea de libertate şi, sub pretextul suveranităţii, instituie o autoritate a presei. O autoritate politică (pînă una-alta, cei cinci membri ai comisiei sînt reprezentanţi ai partidului de guvernare, FIDESZ) e pusă să măsoare echidistanţa şi să pedepsească eventualele derapaje ale jurnaliştilor. Nu e chiar cenzură, dar efectul e cam acelaşi: undeva, în nişte birouri, cineva verifică „echidistanţa“, aşa că jurnalistul să-şi măsoare cuvintele, să-şi dozeze aluziile şi să cîntărească bine „unde bate“, că nu se ştie niciodată... O lege menită să descurajeze abuzurile (de putere) din presă dă mînă liberă autorităţilor să comită abuzuri.

DE ACELASI AUTOR Cinci cuvinte - Anul cultural 2012 De ce s-a supărat Obélix - şi a plecat în Belgia Comunismul din cărţi Mulţumim, FILBInstituirea în sine a unei asemenea autorităţi e aberantă şi fără precedent în Europa de astăzi. Instituţii care supraveghează audiovizualul există – însă rolul lor e să reglementeze acordarea licenţelor şi, eventual, să sancţioneze anumite abuzuri. Noua lege a presei din Ungaria instituie o autoritate care să supravegheze „echilibrul“ informaţiilor vehiculate de radiouri, televiziuni, ziare tipărite sau online; portanţa şi misiunea instituţiei vizează