Gestul lui Ţiriac junior, deşi aparent legitim, e de-o aroganţă fără seamăn.
Î n ziua de 24 iunie 2004, agenţia Amos News, apropiată de PSD-aripa Iliescu, publica următoarea informaţie despre Ion Ţiriac, care conducea atunci Comitetul Olimpic Român: „Preşedintele COR a fost văzut la Palatul Cotroceni imediat după ce s-a întors de la Londra. Surse din cadrul partidului de guvernământ au precizat că Ion Iliescu i-a propus lui Ion Ţiriac să devină candidatul PSD la Preşedinţia României. Aceleaşi surse au precizat că preşedintele COR s-a eschivat de la un răspuns ferm, argumentând că este foarte ocupat cu afacerile". Aiurea...
Zece luni mai târziu, în martie 2005, informaţia era pe jumătate confirmată - Ţiriac chiar a fost în ziua aceea la Cotroceni - şi pe jumătate infirmată: motivul vizitei nu era o eventuală candidatură a sa la Preşedinţie, ci un apel la Ion Iliescu de a veghea la ce i se întâmplă fiului său. Cu o zi în urmă, Ion Alexandru Ţiriac fusese reţinut pe Aeroportul Otopeni sub acuzaţia de trafic, deţinere şi consum de droguri. În aceeaşi zi de 24 iunie 2004, Ion Iliescu l-a sunat pe procurorul general Ilie Botoş să-i atragă atenţia asupra acestui dosar.
Ce a urmat arată că Ilie Botoş s-a conformat. Procurorii de caz au fost retraşi din dosar şi înlocuiţi cu alţii. Dosarul a fost spart în bucăţi - aşa-numita disjungere -, iar probele cele mai interesante au fost pe rând îndepărtate din dosarul principal, spre a fi agăţate de coada plevuştei. Un prim rechizitoriu a fost infirmat, fiind înlocuit cu un altul, ce conţinea acuzaţii mai puţin grave. Juniorul a fost trimis în judecată în octombrie 2004 fără acuzaţia cea mai gravă - trafic de droguri, ci doar pentru deţinere şi consum. Dosarul, serios subţiat la Parchetul General, a continuat să se subţieze şi mai tare în faza de judecată. Procurorul Gheorghe Muscalu, care a preluat dosarul de