Silvius Chiş, directorul Complexului Muzeal Bistriţa, este un tânăr pasionat de istorie şi care a crescut pe şantierele arheologice. Ajuns profesor şi apoi şeful Muzeului din oraş, istoricul speră să deschidă sufletele copiilor către ştiinţa pe care el o iubeşte atât de mult: istoria.

Pentru istoricul Silvius Chiş, viaţa i-a fost decisă atunci când era copil şi când îşi petrecea verile la bunicii săi din Dăbâca, „Acolo unde se spunea că a fost cetatea lui Gelu Românul şi unde în acea perioadă încă mai exista un şantier arheologic deschis. Vara după ce arheologii îşi terminau treaba, ieşeam cu prietenii mei şi căutam şi noi prin săpături", îşi aminteşte tânărul istoric. Cea mai importantă descoperire ca şi copil a fost un vârf de săgeată din fier. „Ulterior am găsit mai multe astfel de obiecte, dar nu voi uita niciodată primul vârf de săgeată pe care l-am găsit acolo. Nu am reuşit niciodată să găsim monede, ceea ce era de altfel principala noastră ţintă, dar am scos numeroase obiecte din ceramică şi vârfuri de săgeţi sau suliţe", povesteşte Silvius Chiş. Pe lângă acel şantier arheologic, dragostea pentru acest domeniu i-a fost insuflată şi de profesorul său de istorie din generală, Pop Gheorghe. „Pe lângă acest profesor excepţional am beneficiat şi de alţi profesori extraordinari în liceu care au reuşit să îşi păstreze aprinsă această pasiune pentru istorie", consideră profesorul de istorie de la Colegiul Naţional Liviu Rebreanu din Bistriţa. Practică arheologică într-un castru roman

Apogeul prezenţelor sale pe şantierele arheologice a fost totuşi atins în 1996, atunci când se afla în practică studenţeasă pe castrul roman de la Potaisa, Turda. Atunci, în timp ce supraveghea nişte săpături de verificare a reuşit să descopere una dintre cele mai importante artefacte de pe acel castru, mormântul unei prinţese germanică - Francisca. „A fost pur noroc, dacă