Escaladarea dementă a preţului carburanţilor - deja un litru trece de 5 lei, iar pompagiii zic că va ajunge la 7 lei - provoacă efecte necontrolate şi isterice în toată zona comercială. De la marii negustori, supermarketurile, care schimbă pe bandă rulantă etichetele, la ţăranii din pieţe, toţi spun că scumpesc marfa “din cauza benzinei şi a motorinei”. Va fi un impact sever şi în sfera utilităţilor, a transportului public, ca şi în agricultură, unde neavând bani pentru lucrări mecanice, micii fermieri vor lăsa pârloagă sute de mii de hectare. Toate astea vor apăsa insuportabil asupra majorităţii populaţiei, adică tot asupra celor deja cocoşaţi de fiscalitate şi de scăderea brutală, iresponsabilă, a salariilor şi a pensiilor.
România are la carburanţi preţuri comparabile cu cele din ţări din UE unde puterea de cumpărare e de şase- şapte ori mai mare şi echivalente cu acelea din ţări care n-au în subsol nici gaze, nici ţiţei. Resurse atât de uşor cedate, pentru redevenţe derizorii, încă de guvernarea PSD, dar nerenegociate nici de actuala putere. În faţa porcăriei flagrante a petroliştilor, derulată sub masca economiei de piaţă (cerere/ ofertă), dar fiind în fapt abuzuri monopoliste, singurii care reacţionează sunt automobiliştii şi, împinşi spre faliment, transportatorii auto. Situaţia a devenit explozivă. De la fronda celor care plătesc la pompe cu bănuţi la îndemnul de a boicota benzinăriile şi chiar, cum am văzut îngrijorător pe forum, de a le incendia, oamenii caută cu disperare măsuri de contracarare a lăcomiei petroliştilor.
Singurele impasibile sunt autorităţile. Papagalii de la Consiliul Concurenţei dorm de cinci ani, cu lefuri exorbitante, pe o anchetă vizând practici de cartel, acuzate de opinia publică. Premierul Boc se miră ipocrit de ce se întâmplă (deşi TVA şi accizele mărite de el sunt una din cauze), dar nu mişcă un deget,
