În octombrie, presa din Bosnia venea cu o ştire senzaţională: Angelina Jolie, celebra actriţă de la Hollywood, va regiza un film despre Bosnia! O poveste de dragoste, filmată în Bosnia, cu actori locali.

Dar imediat după asta a izbucnit scandalul: ministrul bosniac al Culturii nu acordă Angelinei Jolie şi echipei sale permisiunea de a filma pe teritoriul ţării. Ministrul Gavrilo Grahovac afirmă că decizia a fost luată ca urmare a plîngerilor formulate de Asociaţia Femeilor Victime de Război, care reprezintă victimele violurilor în masă din timpul războiului.

Este dificil să spui ce a fost mai scandalos: interzicerea filmărilor sau afirmaţiile lui Grahovac. Ministrul a afirmat că regretă că nu poate pur şi simplu să interzică filmul, avînd în vedere ofensa adusă numeroaselor victime (se estimează că între 20.000 şi 50.000 de femei bosniace au fost violate în timpul războiului). Nimeni nu a citit scenariul – nici Grahovac, nici femeile care au cerut această decizie. Se pare că povestea se referea la o victimă care se îndrăgosteşte de un violator.

Cu toată simpatia pentru victime şi sentimentele lor, nu se poate afirma despre cerinţa lor decît că este cenzură. Ce drept, în afară de unul moral, au aceste femei pentru a cere interzicerea filmărilor? Poate fi cenzura justificată – cu excepţia celei bazate pe un delict prevăzut de lege? Chiar şi atunci, reacţia ar fi trebuit să aparţină procurorului general, nu ministrului Culturii. Imaginaţi-vă o situaţie în care reprezentanţii supravieţuitorilor Holocaustului ar sugera ministrului Culturii să dezaprobe un film în care o victimă de etnie evreiască s-ar îndrăgosti de un opresor german. Însăşi ideea pare absurdă.

Fără nici o îndoială, violurile în masă din Bosnia reprezintă o problemă extrem de delicată. Dar asta nu înseamnă că nu se poate vorbi deloc despre subiect. Filmul Jasmilei Zbanici Grbavic