Bantuiti de criza si de disensiunile generate de ea, dupa “salvarea” cu preturi exorbitante a Greciei si Irlandei, cu un orizont destul de complicat in ceea ce priveste situatia economica a Portugaliei si a Spaniei, cu probleme politice care arata de nerezolvat in tara gazda a Uniunii Europene – Belgia, care din 2007 si pana astazi se afla intr-o criza politica fara precedent in lumea occidentala, Europa se poate trezi in mijlocul unor conflicte majore la portile ei de sud si de sud-est.
Protestele violente din Magreb (Tunisia si Algeria) din ultima perioadă zdruncină profund un status-quo fragil in aceste tari, impingand popoarele in bratele islamistilor sau in cele ale comunistilor, reinvigorand sloganuri de mult uitate si regasite astazi nu numai acolo, dar si in mijlocul Europei prospere.
De mai mult de o saptamana, sute de tineri din Algeria protesteaza, devastand zeci de magazine, arătand astfel dezacordul faţă de creşterea preţurilor la produsele alimentare. Demonstranţii au aruncat în poliţişti cu pietre, artificii şi au ars cauciucuri. Pentru a dispersa masele oamenii legii au ripostat cu gaze lacrimogene. Este cel de al doilea val de proteste din ultimele zile. Preţul la făină şi ulei s-a dublat în ultimele luni şi a ajuns la un nivel record.
Protestele algeriene s-au raspandit rapid spre tara vecina, care impartaseste aceeasi soarta economica si politica – Tunisia. Tinerii tunisieni protestează împotriva ratei şomajului foarte ridicata, a corupţiei şi a împărţirii nedrepte a resurselor ţării între săraci şi bogaţi. Demonstraţiile care au început ca simple proteste sociale s-au transformat în adevărate mişcări de masă. Protestele au devenit o amenintare majora pentru regimul preşedintelui Zine el Abidine Ben Ali, care conduce Tunisia dictatorial de mai bine de 23 de ani. Politica sa de suprimare a oricărei opoziţii a f
