Siegfried Mureşan, fost consilier al preşedintelui Comisiei pentru afaceri europene a Bundestag-ului, explică într-un interviu pentru FP România de ce este vitală cooperarea între Guvern, Parlament, Preşedinte şi europarlamentari în gestionarea afacerilor europene. Mai ales că tratatul de la Lisabona dă noi puteri Parlamentelor naţionale.
- Ce practici putem exporta de la nemţi în materie de gestionare parlamentară eficientă a afacerilor europene şi de cooperare între Guvern şi Parlament?
- Şi în Germania drumul către o cooperare strânsă între Parlament şi guvern în materia de afaceri europene a fost unul lung. Nici nemţii nu au avut întotdeauna cooperarea reglementată atât de bine ca acum.
Primul pas l-a constituit ancorarea Comisiei pentru Afaceri Europene în Constituţia Germaniei, care stipulează că în fiecare legislatură Parlamentul este obligat să înfiinţeze cel puţin patru comisii de specialitate: pentru petiţii, pentru afaceri externe, pentru apărare, pentru afaceri europene. Această ancorare legislativa la cel mai înalt nivel dă un anumit statut şi o anumită legitimitate afacerilor europene. În 2006 a existat un acord între Guvern şi Parlament, prin care guvernul se obligă să informeze legislativul cu privire la toate documentele pe care le primeşte de la Comisia Europeană, de la Consiliul UE, e vorba chiar şi de documente informale, de lucru, care nu sunt încă iniţiative legislative.
Parlamentarii germani sunt aleşi printr-un sistem mixt. Jumătate din ei sunt aleşi direct şi au unele teme care simt că sunt mai importante pentru cetăţeni precum extinderea. În probleme de extindere a UE, guvernul nu are voie să meargă în Consiliu cu o poziţie pe care n-a agreat-o înainte cu Parlamentul german.
În perioada în care am lucrat în Comisia pentru afaceri europene din Bundestag au fost dezbateri foarte vii pentru că era v
