M-am agăţat zdravăm de covata în care coca crescuse şi se făcuse uriaşă, ca o burtă imensă. Bunica şi-a înfipt mâinile unse cu unt topit şi a înşfăcat o bucată, un "odor", pe care l-a pus pe planşeta cea mare, unsă şi ea. L-a aşezat cât să-l domolească de pufoşenie şi l-a răsucit, apoi l-a vârât într-una din tăvile unse de mama atât cât să nu se vadă până va creşte iar şi-l va băga la cuptor, uns cu ou bătut şi presărat cu zahăr. Emoţia primului "odor" scos din burta mare de cocă mi-a trecut şi abia la al doilea "odor" am observat cum, ca din întâmplare, o ticăloasă de stafidă albă, grasă şi parcă mai lucioasă, s-a strecurat afară cât să-şi râdă de mine. Când bunica s-a întors să-şi ungă mâinile, i-am arătat mamei stafida. Ea a văzut-o şi a înhăţat-o rapid, lăsându-mă cu gura căscată de uimire. A băgat stafida în buzunarul de la halat şi a luat iar ghemotocul de pene de gâscă, pe care-l înmuia în unt topit şi ungea tăvile. Aşa, ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat!
Astfel de furăciuni s-au mai întâmplat de cinci ori, ştiu sigur pentru că le-am numărat. Mama a băgat de fiecare dată stafida furată în buzunar. Bunica părea să nu observe nimic, lucru ciudat ţinând cont de vigilenţa ei teribilă. Paznic la fluturi dacă ar fi fost şi n-ar fi pierdut nici unul! Nu ştiu cum de scăpa astfel de furăciuni! Totul mergea strună şi noi nu puteam fi decât mulţumite.
După ce a scos patru "odoare", bunica le-a cuibărit în tăvi, le-a uns cu ou, le-a presărat cu zahăr şi le-a făcut semnul crucii, aşa în aer, pe deasupra, le-a lăsat acoperite cu o mare coală albă şi un prosop la crescut pe planşetă până aveau să ajungă cu burţile la marginea tăvii. A acoperit şi burta cea de cocă din covată şi s-a dus la vecina Leana, "nu era treaba noastră".
Mama, cum a văzut că am rămas singure, a băgat mâna în buzunarul cu minuni şi le-a scos pe masă. D