Şi-au dat jos masca! Şi-au arătat adevărata faţă! – a jubilat Emil Boc, acum câteva seri, la TVR, când a fost solicitat să comenteze proaspăta uniune – ce urmează a fi parafată juridic – a Opoziţiei.
Premierului părea că i s-a luat o greutate de pe sufletul său decimat de atâtea şi atâtea probleme colaterale. În sfârşit, dreapta şoselei politice este liberă! Pe ea poate să ruleze în voie PDL-ul prezidenţial, urmat la o distanţă respectuoasă de UDMR-ul popular, care tocmai şi-a făcut plinul de la pompa ”educaţiei”. De acum nu se vor mai împiedica de vehiculul năbădăios al PNL-ului, care calcă linia continuă şi face depăşiri neregulamentare. Dreapta-i dreapta şi stânga e stânga: pe partea cealaltă se vor încurca unii pe alţii social-democraţii cu liberalii şi conservatorii. Treaba lor!
De fapt, cine-l citeşte mai bine pe premier a sesizat o răbufnire de năduf, nu o uşurare. Pactul opoziţiei pune capăt iluziei că liberalii ar mai putea fi atraşi într-o combinaţie care să asigure rămânerea PDL-ului la guvernare pe termen lung. Ungurii sunt un aliat parşiv, cer prea mult şi adesea uită că au primit. Actuala construcţie care-l ţine în viaţă pe Boc cu punga transfuziei de voturi mereu la îndemână este extrem de vulnerabilă la seisme. UNPR-ul lui Oprea, aşa cum s-a făcut, se poate desface oricând. Oastea de strânsură a generalului nici măcat nu vorbeşte aceeaşi limbă. Unicul aliat natural – chiar mai autentic decât ...PDL – erau liberalii.
Autorul de basme politice, Sebastian Lăzăroiu încearcă şi el să o dreagă din condei: vezi bine, Făt-Frumos fiul Iepei (Ponta) împreună cu Verde- Împărat (Antonescu) şi cu Spânul (Voiculescu) n-ar aduna, la alegeri, mai mult de 40%, ceea ce nu le-ar fi de folos nici dacă ar reuşi să-i atragă pe unguri! Asta înseamnă că în aritmetica lui Lăzăroiu, PDL-ul care abia-şi mai târăşte cizmele, ar lua, nu se ştie de unde, aproape
