Prin tradiţie, când vine ziua Sfântului Petru de Iarnă, la 16 ianuarie, este semn că ne aflăm deja în miezul iernii. Pe de altă parte, începând de acum, lupii dau iama prin sate, făcând felurite stricăciuni. Se spune despre Sâmpetru de Iarnă că are în stăpânire toate fiarele pădurii şi el hotărăşte în care gospodărie să meargă, după cât de vrednici s-au dovedit a fi gospodarii. Şi orice ar face aceştia, nu e chip să scape de mânia acestei divinităţi populare. "Se crede că lupii, când se strâng la urlătoare, vine Sf. Petru călare pe un cal alb, cu o basma plină de bucăţi de pâini şi la fiecare îi dă câte o bucată. Oile şi caprele, când văd lupul, se duc singure la el, dând din picioare, crezând că-l bagă pe lup în pământ cu picioarele." (Dumitru P. Popescu – "Comoara satelor")
Nu este îngăduit
Pentru ca Sâmpetru să nu-i pedepsească, oamenii au grijă să nu se pieptene (se spune că tot atâţia lupi vor ataca animalele câţi dinţi are pieptenele), nu se dă gunoiul afară din casă, nu se coase, nu se toarce şi, în general, nu se folosesc obiecte ascuţite, nu se împrumută nici un lucru din casă după ce a apus soarele şi cu nici un chip nu se rosteşte numele lupului. Şi tot pentru a scăpa de atacul fiarelor, altădată se adunau pietre albe şi se puneau pe pragul casei, lăsându-le acolo peste noapte. A doua zi se duceau la biserică, iar apoi erau aşezate în grajdurile animalelor, astfel încât nici o jivină a pădurii să nu se încumete să le atace. În schimb, este îngăduit să se umple mesele cu mâncare, în special se coc plăcinte cu diverse umpluturi (se crede că cei care nu se vor ospăta cu plăcinte la Sâmpetru nu vor mai găsi drumul spre casă) şi se dau de pomană covrigi proapseţi. Peste două zile, când vine vremea altor divinităţi populare, Fulgerătoarele, femeile împart rudelor şi vecinilor colaci, turte, pâine cu zahăr şi colivă.
Plăcinţe
