Ţiriac jr. a dat în judecată statul român şi cere despăgubiri pentru faptul că a fost reţinut şi a avut interdicţia de a părăsi ţara, măsuri luate împotriva sa într-un proces penal în care, ulterior, a fost achitat. Din moment ce în acest caz există o sentinţă definitivă, demersul judiciar al Ion Alexandru Ţiriac este perfect legal. Mai mult chiar, el are toate şansele să câştige acest proces pentru că legea le dă dreptul la despăgubiri cetăţenilor abuzaţi de sistemul judiciar.

Singurul semn de întrebare este valoarea despăgubirii pe care o va obţine în final.

Cazul lui Ţiriac jr. nu este singular. O demonstrează numeroasele decizii de condamnare de la CEDO, unde statul român a fost sancţionat pentru arestări abuzive, rele tratamente, îngrădirea libertăţii de circulaţie sau alte încălcări ale drepturilor omului. Demersul judiciar al lui Ţiriac jr. a redeschis însă cutia Pandorei, scoţând la suprafaţă din nou nenumăratele probleme ale Justiţiei din România. Criticaţi în toate rapoartele de ţară, judecătorii şi procurorii noştri produc un număr mult prea mare de erori judiciare. Adică dosare prost făcute, fără probe sau cu probe insuficiente, care creează o situaţie de abuz judiciar constatat printr-o sentinţă de achitare ca în cazul lui Ţiriac jr.

Problema este că toate despăgubirile pentru aceste erori judiciare sunt plătite de noi toţi şi nicidecum de procurorii sau de judecătorii care arestează înainte să condamne. De ani de zile, Ministerul Justiţiei vorbeşte despre introducerea răspunderii materiale a magistraţilor, fără a îndrăzni însă să adopte o asemenea măsură pentru că există o mare opoziţie din partea sistemului judiciar. Dacă s-ar introduce acest principiu, atunci judecătorii şi procurorii care au greşit ar plăti pentru rebuturile profesionale şi poate că ar fi mai atenţi când şi-ar face meseria.

O altă soluţie ar fi obligativitat